Cum va arăta România în viitor

1331

Vești proaste pentru români. Profesorul Vasile Gheţău, director al Centrului pentru Cercetări Demografice al Academiei Române, a prezentat la o conferinţă organizată de Institutul Naţional de Statistică (INS), la care au participat şi specialişti în demografie din Franţa, o statistică îngrijorătoare în ceea ce privește speranţa de viaţă în România și nu numai.

Folosind date furnizate de Eurostat în 2013, profesorul trage concluzii puţin încântătoare: dacă media UE indică o speranţă de viaţă de 83,3 ani la femei şi de 77,8 ani la bărbaţi, în România o femeie trăieşte, în medie, 78,7 ani, în timp ce un bărbat trăiește în medie 71,6 ani, citează ZF. Nu este însă un caz solitar ceea ce se întâmplă în România. Dacă cea mai mare speranţă de viaţă în rândul femeilor o are Spania, de 86,1 ani, cea mai mică este în Republica Moldova, de 74,9 ani, iar în timp ce la bărbaţi cea mai mare speranţă de viaţă este în Elveţia, de 80,7 ani, cea mai mică este în Ucraina, de 66,1 ani. Analizând datele, concluzia profesorului este că toate statele excomuniste au „valorile cele mai mici ale speranţei de viaţă la naştere, cu valori mai îngrijorătoare la bărbaţi”.

Și, deși este adevărat că în ultimele decenii speranţa de viaţă a populaţiei globale a crescut, se păstrează un decalaj între statele din Vest și cele din centru și Est, în primele rata de mortalitate scăzând mai rapid decât în celelalte, a explicat France Meslé, cercetător în cadrul Institutului Naţional de Studii Demografice din Franţa. Factorii care au determinat creșterea sunt medicali, economici și sociali. Vorbind despre cei medicali, profesorul Gheţău se referă în special la „re­voluţia cardiovasculară“, adică la mecanismele de prevenire a bolilor cardiovasculare, accesul la medicamente noi, descope­ririle în chirurgie, dezvoltarea ser­viciilor de urgenţă etc. Factorii economici și sociali sunt în legătură strânsă cu facilitarea celor medicali, aici fiind vorba despre costurile asociate bolilor cronice şi reformarea sistemelor de să­nătate și despre scăderea consumului de alcool şi de tutun.

Profesorul Gheţău nu a analizat doar situaţia României în ceea ce privește speranţa de viaţă, ci a oferit un tablou demografic de perspectivă pentru viitorul ţării. Astfel, până în 2050, se preconizează că populaţia României va ajunge la 14,5 milioane de persoane. „Migraţia externă, scăderea ratei fertilităţii şi rata alarmantă a mortalităţii infantile din România, faţă de alte state europene, sunt o parte dintre factorii care contribuie la scăderea populaţiei, însă la nivelul guvernelor şi al parlamentelor din ultimii ani nu a existat o preocupare reală pentru această problemă, care va costa enorm România în viitor”, au declarat specialiştii strânși la conferinţa organizată la INS, conform ZF. Calculele prezentate la conferinţă arată că, dacă în prezent la 100 de persoane adulte le revin 25 de persoane cu vârsta minimă de 65 de ani, în 2050, la 100 de persoane adulte le vor reveni 52 de persoane de 65 de ani şi peste, ceea ce înseamnă un impact semnificativ asupra economiei.

„Nu ar trebui să existe o reacţie din partea gu­vernanţilor şi a parlamentarilor faţă de acest dezastru demografic care se prefi­gurează? (…) Va trebui refundamentat întregul sistem de asigurări sociale şi de sănătate, pentru că raportul de dependenţă arată că va fi o sarcină economică enormă pentru populaţia activă. În alte state deja se discută despre aceste lucruri“, a explicat profesorul Gheţău.

Mare parte a situaţiei de faţă poate fi pusă pe seama migraţiei externe, însă începând cu anul 2013 s-a mai adăugat un factor, și anume diferenţa mare dintre nu­mărul de persoane decedate şi numărul de nou-născuţi, potrivit lui Tudorel Andrei, preşedintele INS. O soluţie obligatorie pentru a se stopa declinul demografic al României este o imigraţie foarte mare, dar aceasta trebuie completată de alte soluţii. „Nu putem acoperi deficitul de medici cu imigranţi din Pakistan şi din China, chiar dacă ei vin pe salarii mai mici, pentru că sunt mult mai mari costurile lor de adaptare în România“, a explicat sociologul Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. Ducând mai departe exemplul medicilor, profesorul Sandu face referire la Polonia, care are un program de aducere a medicilor plecaţi înapoi în ţară. Este vorba despre consolidarea migraţiei circulatorii instituţionalizate, „adică să existe oficial posibilitatea ca medicii să poată pleca, de exemplu, cu contracte de muncă în străi­nătate pentru o perioadă limitată de timp, iar apoi să se poată întoarce”. Problema este că aceste cifre trebuie să ajungă de la INS pe birourile guvernanţilor, iar ritmul acestora de a găsi soluţii viabile pentru România, și nu doar forme fără fond împrumutate din alte ţări, să depășească ritmul în care România pierde oameni.