„Jocul continuă!” Aceasta este concluzia care se desprinde din declaraţiile și poziţiile care au gravitat în jurul întâlnirii G7. În timp ce unii par tot mai agasaţi de Rusia, alţii sunt tot mai dispuși spre a întinde mâna iertării. Putin pare ușor nedumerit, lăsând impresia că nu înţelege ce are toată lumea cu el. Cu alte cuvinte, totul este la fel ca înainte.

„Economia mondială va fi tema cea mai importantă a summitului G7 de la Ise-Shima“, a subliniat premierul japonez Shinzo Abe într-o conferinţă de presă organizată cu ocazia reuniunii G7 găzduite de ţara sa. „Creșterea mondială este prioritatea noastră urgentă”, au afirmat în declaraţia lor finală și șefii de stat ai grupului celor mai puternice ţări din lume. Astfel, un vot al Marii Britanii de ieșire din Uniunea Europeana ar reprezenta o „ameninţare serioasă pentru creșterea economică la nivel mondial”, au spus aceiași lideri la încheierea reuniunii anuale a Grupului. Deși preocupările de ordin economic par să fi fost miza principală a întâlnirii, ceea ce a atras cel mai mult atenţia presei, în special, au fost poziţiile exprimate anterior și reiterate cu ocazia reuniunii. Tensiunile internaţionale, suprapuse peste criza imigranţilor, par să agite în continuare agenda și preocupările publice.

„Grupul celor mai industrializate șapte naţiuni trebuie să adopte o poziţie clară și dură cu privire la toate disputele teritoriale, fie că este vorba de Ucraina sau de mările din sudul și estul Chinei”, a declarat Donald Tusk, președintele Consiliului European, înainte de întâlnirea G7. Și, pentru a nu lăsa loc de interpretări, fostul premier polonez a ţinut neapăsat să fie specific, menţionând că se referă „în special la chestiunea securităţii maritime în Marea Chinei de Sud și de Est și la problema Rusiei și a Ucrainei”. De ce pare atât de ferm Tusk în poziţia sa antirusească? De data aceasta, nu motivaţia animozităţilor istorice dintre cele două ţări l-a „radicalizat” pe liderul polonez, ci faptul că sancţiunile europene împotriva Moscovei expiră în luna iulie. Prelungirea lor necesită un vot unanim, iar acest aspect ar trebui discutat în luna iunie.

Mai ţinem Rusia în corzi?

Din această perspectivă, opiniile lui Tusk nu surprind, mai ales că ele nu sunt exprimate în premieră. În urmă cu câteva săptămâni el avertiza că „sancţiunile UE și G7 împotriva Rusiei vor trebui să fie active și pot fi înăsprite, cât timp continuă agresiunea Rusiei contra Ucrainei”.  Și șefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, declara săptămâna trecută că se așteaptă la o prelungire a sancţiunilor. De la așteptare până la concretizare este însă o cale destul de lungă, mai ales că pe scena internaţională nu joacă toţi după aceleași reguli, iar unii par să fi devenit ceva mai iertători. Foarte tranșanţi în alte chestiuni, unii lideri germani, de exemplu, au lăsat de înţeles, prin vocea ministrului de externe Frank-Walter Steinmeier, că reînnoirea sancţiunilor UE împotriva Rusiei va fi „mai dificilă” anul acesta, din cauza „rezistenţei crescute” din partea anumitor ţări. „Va fi mai dificil decât anul trecut să găsim o poziţie comună în această chestiune”, a admis șeful diplomaţiei germane.

Faptul că sunt politicieni care se uită cu admiraţie spre Putin nu este chiar o noutate. Victor Orban, premierul Ungariei, este doar unul dintre aceștia. Alţii vor să pară ceva mai echilibraţi, însă reușesc să surprindă prin argumentele aduse. Astfel, excluderea Rusiei din G8 ar fi fost o greșeală, a apreciat ambasadorul german Wolfgang Ischinger, convins de faptul că „nici criza din Ucraina (și) nici conflictul din Siria nu pot fi soluţionate fără Rusia”. Totuși, Angela Merkel a declarat că G7 nu are intenţia de a ridica sancţiunile impuse Rusiei, dorind parcă să atenueze din poziţiile conciliante adoptate de către unii lideri germani. „Pentru mine, este prea devreme pentru a da undă verde unei eventuale ridicări a sancţiunilor”, a declarat cancelarul german în faţa ziariștilor. Nu de acceași părere este premierul Shinzo Abe, care deţine în prezent președinţia G7 și care pare pregătit să își asume un rol de conciliator, dorind de ceva timp să iniţieze o împăcare a marilor puteri cu Rusia, cu un scop precis. „Avem nevoie de angajamentul constructiv al Rusiei în soluţionarea conflictului din estul Ucrainei”, a declarat Abe la începutul anului.

Ești puternic, îţi permiţi!

Ca și cum problema rusă nu ar fi suficientă, o altă stare tensionată este menţinută în partea cealaltă a lumii, acolo unde China înţelege să domine tot ceea ce poate fi inclus în sfera ei de influenţă. Un raport recent al Pentagonului arată că Beijingul a revendicat peste 3.200 de acri de teren în partea de sud-est a Mării Chinei de Sud şi a desfăşurat arme pe insule. În ciuda acestui fapt, Chinei, asemenea Rusiei, nu prea îi place să fie trasă de urechi, agenţia de presă oficială a Chinei făcând apel la liderii G7 „să nu se amestece” în disputele teritoriale dintre Beijing și vecinii săi în Marea Chinei de Sud. „G7 ar trebui mai degrabă să se preocupe de propriile afaceri decât să arate cu degetul spre alte ţări și să toarne gaz pe foc”, a subliniat agenţia de presă Xinhua, citată de Agerpres. Poate ca un răspuns la această atitudine, în cursul recentei sale vizite de stat în Vietnam președintele SUA a avertizat că „naţiunile mai mari nu ar trebui să hărţuiască naţiuni mai mici”.

Este greu de crezut că guvernul chinez se va speria prea mult de aceste declaraţii, așa cum nu se sperie nici Rusia. Jocul marilor puteri este unul dus la extrem, cu recurgeri la gesturi care ţărilor mai mici le sunt interzise. De aceea, Putin își permite acum să anunţe că nu vede probleme insolubile în relaţiile sale cu UE. Faptul că se menţine o atmosferă tensionată nu ar fi vina lui. El doar constată deocamdată o lipsă de disponibilitate în această privinţă manifestată de cealaltă parte. „Pentru a reveni pe calea parteneriatului multilateral este necesar să fie abandonată logica păguboasă a jocului la o singura poartă și să se ţină cont cu adevărat de punctele de vedere și de interesele fiecărei părţi”, adaugă liderul rus. Deci, mai vinovaţi ar fi adversarii care se străduiesc să le caute nod în papură celor pe care mai degrabă ar trebui să îi privească ca pe niște potenţiali parteneri. Iar în acest sens, prezentul este mai important decât trecutul, fie el și recent.

Sperăm, dar nu prea multe

La finalul summitului G7, principalii lideri mondiali au cerut Rusiei să „respecte autoritatea Ucrainei” în teritoriul său. Va ceda Rusia, pentru a lăsa viitorul să fie ceva mai plin de speranţă? Însă, chiar și în condiţiile unei posibile soluţionări, situaţia internaţională tinde să se complice și mai mult prin unele posibile derapaje, mai ales în zonele de unde trebuie să vină stabilitatea. Liderii lumii sunt „năuciţi” de posibila nominalizare a lui Donald Trump drept candidat al republicanilor la alegerile prezidenţiale din SUA, a afirmat preşedintele american Barack Obama în apropierea summitului din Japonia. Dincolo de obișnuitele contre electorale, mesajul lui Obama transmite o anumită stare de alarmă pentru modul în care va arăta nu doar SUA, ci întreaga politică internaţională după plecarea lui de la Casa Albă. Ce se poate observa deja cu siguranţă este că ceea ce îi lipsește cel mai mult acestei planete este liniștea.

DISTRIBUIE: