Brexitul și profeţia biblică: Lideri adventiști încearcă să tempereze excesele

3034

Nu era greu de intuit că un vot în favoarea Brexitului va fi urmat de o intensificare a tensiunilor, dar și de o explozie de speculaţii. Bucuria unora nu face decât să evidenţieze și mai intens deruta celorlalţi. Nu este exclus ca majoritatea britanicilor care și-au exprimat votul să nu fi luat în calcul toate implicaţiile, fiindcă în ecuaţie nu au fost introduse toate datele. S-a omis faptul că și Biblia are ceva de spus în acest sens, iar liderii britanici ai Bisericii adventiste au ţinut să amintească veriga importantă care lipsește din dezbaterea asociată Brexitului.

A fost anticipată cu secole în urmă ieșirea Marii Britaniei din Uniunea Europeană? Este o întrebare firească pe care și-o pun cei care au auzit vorbindu-se de o profeţie biblică în contextul referendumului din Marea Britanie. Cei familiarizaţi cu profeţia biblică cunosc pasaje precum Daniel 2:43, care au fost interpretate ca afirmând că diferitele naţiuni ale Europei nu au nicio șansă de „lipire” una de cealaltă. Această perspectivă este prezentată într-un material video produs de AdventistReview, cu titlul „Brexit și profeţia”. Însă, citite corect, din perspectiva acestei profeţii biblice, niște „derapaje” precum Brexitul nu trebuie percepute ca împliniri profetice punctuale, ci mai degrabă ca o confirmare a unei stări de fapt care a însoţit permanent scurta istorie a Uniunii Europene (și, prin extensie, a întregii istorii europene, de la constituirea statelor succesoare ale Imperiului Roman, care, în ciuda diverselor încercări ale unor lideri europeni puternici, nu au putut niciodată să formeze un teritoriu unificat administrativ, care să reziste). Așa cum lutul și fierul nu pot crea un aliaj, nici statele europene nu reușesc să găsească liantul care să le facă să reziste în faţa provocărilor și crizelor. Pentru unii acesta este un motiv de bucurie, explicat fie prin raţiuni de ordin politic (vezi tabăra pro-Brexit), fie prin argumente de ordin religios (vezi reacţii pe bloguri cu orientare spirituală).

Există însă și alte opinii. În timp ce profeţia anticipează că Europa va îmbina, în același timp, puterea și slăbiciunea și că încercările de refacere a unităţii din timpul Imperiului Roman nu vor avea sorţi de izbândă, pastorul Ian Sweeney, președinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Marea Britanie și Irlanda, ţine să precizeze, într-un articol publicat de site-ul oficial al Bisericii Adventiste transeuropene, că „aceasta nu trebuie să ne scutească de responsabilitatea noastră de a promova unitatea, iubirea și comuniunea între toţi oamenii!” El observă că profeţia din Daniel 2 nu ar trebui interpretată într-o manieră pasivă, în sensul absolvirii de obligaţia luptei „împotriva divizării, care este generată de rasism, prejudecăţi, interese meschine și de altele de acest gen. Iisus a afirmat că cei săraci vor fi mereu printre noi, totuși acesta nu înseamnă că ar trebui să acceptăm sărăcia fără să depunem eforturi în direcţia eradicării ei.”

Directorul departamentului de misiune al aceleiași organizaţii, David Neal, comenta că, în timp ce mesajele profetice ale Bibliei sunt clare și indiscutabile, Biblia nu ne cere să mergem împreună cu cei care „se tem de celălalt”, care acţionează prin cuvinte și fapte în virtutea xenofobiei. Pe cât de adevărată este profeţia din Daniel 2, pe atât de adevărată este și parabola bunului samaritean, iar campania în favoarea Brexitului „a ignorat complet această valoare”, a adăugat Neal. Brexitul poate să se încadreze în linia unei confirmări profetice, însă motivaţia care a stat la baza acestui eveniment este inacceptabilă pentru creștini.

Sweeney a insistat pe tema luptei împotriva rasismului sau prejudecăţilor, el însuși provenind din părinţi care au emigrat în Marea Britanie în anii 1970. Experienţa proprie l-a făcut să ia poziţie atunci când vine vorba de justificarea dezbinării și urii pe baza unor texte biblice. Pentru pastorul Sweeney, Europa va fi întotdeauna divizată într-o manieră sau în alta, însă, cu toate acestea, avem responsabilitatea creștină de a arăta dragostea noastră pentru toţi oamenii care sunt depersonalizaţi și etichetaţi în dezbaterile politice ca „imigranţi” sau „refugiaţi economici”.

În condiţiile în care majoritatea europenilor percep Brexitul ca pe o catastrofă, iar unii, ca pe o împlinire profetică, liderii adventiști reușesc să ofere o notă de speranţă. Raafat Kamal, președintele Bisericii Adventiste din zona transeuropeană, sesizează că nu este pentru prima oară când structura Europei suferă modificări. Important este să știm cum să reacţionăm la schimbare. În acest sens, nu este exclus ca intensificarea incertitudinilor să îi conducă pe oameni spre soluţii bazate mai mult pe credinţă. Creștinii, în general, trebuie să știe cum să abordeze problema. Nu este ușor, fiindcă suntem nevoiţi să trăim într-o lume în care fragmentarea, ura, frica sau egoismul ghidează deciziile cotidiene. În timp, lasă de înţeles Kamal, această construcţie a condus la incapacitatea de a înţelege că există spaţiu de trai pentru toţi și că viaţa nu trebuie să fie un joc cu învingători și învinși.

Și Victor Pilmoor, un alt lider adventist european, făcând trimitere la discursurile deloc prietenești care au fost ţinute cu ocazia evenimentului proaspăt consumat din insulele britanice, consideră că este necesară „o nouă viziune asupra lumii bazată pe generozitatea lui Dumnezeu, care oferă har și susţinere pentru toţi”. Este vorba de acea perspectivă care să ne ajute să înţelegem că am primit abilităţi în vederea atingerii unor „scopuri mai mari decât noi înșine”. Cu alte cuvinte, nu este suficient să avem ochii orientaţi spre profeţii (chiar și atunci când acestea abundă în indicii și confirmări), ci și spre nevoile celor din jur. Din acest punct de vedere, un Brexit construit preponderent pe frustrări și temeri legate de imigranţi are prea puţin de-a face cu satisfacţia creștină. Încă o dată, raţiunile și jocurile politice infuzează până la derută și perspectivele religioase.

DISTRIBUIE: