Grecia este invadată de panică și de incertitudini, creându-se terenul propice pentru explozia teoriilor conspiraţioniste. De ce oamenii, în general, nu doar grecii în cazul de faţă, simt tentaţia de a căuta explicaţii dincolo de cortină?

Unii greci sunt foarte preocupaţi de identificarea vinovaţilor pentru situaţia actuală a ţării lor. Evident, pe acest fond, conspiraţiilor li se alocă un loc de cinste. Astfel se inserează convingerea că în criza grecească sunt implicaţi sionişti. De exemplu, un tânăr care stătea la coadă la un bancomat a declarat unui reporter Business Insider că de vină pentru criză sunt cei din familia Rothschild (de origine evreiască, deţinătoare a unui imperiu financiar), adăugând că „noi, grecii, suntem eleni, poporul luminii. Acum avem mai puţină lumină, nu ca în Antichitate. Ei încearcă să ne dea la o parte”, spunea tânărul. Soarta Greciei a fost decisă de grupul Bilderberg, susţin alţii. De altfel nici nu este greu de ajuns la acest gen de concluzii, în condiţiile atmosferei secrete în care se desfășoară reuniunile celor mai puternici oameni ai lumii.

Conspiraţiile și lipiciul lor la public

Este greu de precizat ce impact au acest gen de idei asupra societăţii grecești, în condiţiile în care nu există sondaje de opinie pe acest subiect. Corelat însă cu alte evenimente critice din istoria recentă a omenirii și reacţia cetăţenilor la acestea, putem intui că teoriile conspiraţiei câștigă teren. De exemplu, în America, 63% dintre cetăţeni cred în cel puţin o teorie a conspiraţiei de ordin politic, potrivit unui sondaj de opinie realizat de Universitatea Fairleigh Dickinson.

Cel mai probabil, ideile conspiraţioniste sunt acum doar fragmentare la nivelul populaţiei grecești. De fapt, persoana care a arătat cu degetul spre sioniști nu a spus nimic nou. Acuzaţia respectivă s-a dezvoltat odată cu antisemitismul modern și este strâns corelată cu stereotipul poftei de bani a evreilor. Conspiraţiile care îi vizează pe evrei au un element comun tuturor concepţiilor conspiraţioniste: generalizează pe seama câtorva cazuri particulare.

În umbra cortinei

De ce credinţa în conspiraţii are tentacule lungi și adânci, după cum o demonstrează blogurile și forumurile invadate de acest gen de idei? Un posibil răspuns poate fi conturat pe marginea succesului pe care l-a obţinut cunoscutul documentar Zeitgeist (cel mai vizionat documentar distribuit pe internet). „Ce ai spune dacă ai afla că tocmai documentarul care te îndeamnă să ieși de sub valul de minciuni cu care ești sufocat și intoxicat de mass-media îţi ascunde Adevărul, înșelându-te cu bună știinţă?”, se pune întrebarea pe descoperă.ro.

Teoriile conspiraţioniste pretind că fac lumină și conferă siguranţă și certitudini. „Cu cât investigăm mai mult în legătură cu ceea ce credem că înţelegem, cu originea noastră, cu ceea ce credem că facem, cu atât mai mult ne dăm seama că suntem minţiţi” sunt cuvintele din debutul documentarului. De fapt, aceasta este miza. Totul are un substrat. Totul se derulează în spatele unei cortine inaccesibile trecătorului indiferent. Viaţa lui este în mâinile altora fără ca el să fie conștient de aceasta. Nimic nu este așa cum pare să fie. Fie că vorbim de World Trade Center, SIDA sau Ebola care ar fi coordonate din laborator, de adevărul despre extratereștri care ar fi ascuns, de masonii și iluminati care conduc din umbră lumea politico-financiară, toate au un numitor comun. În capul listei conspiraţioniste sunt sioniștii, adevăraţii lideri ai lumii, care nu pot fi decât evrei.

Mai și gândim?

Conspiraţiile captivează publicul pe fondul incertitudinii și lipsei de control asupra a ceea ce se întâmplă în jur. Atunci când nu reușesc să identifice explicaţii credibile și coerente la crizele prin care trec, oamenii sunt pregătiţi deja pentru a primi explicaţii alternative, cu structură conspiraţionistă, arată Viren Swami, profesor de psihologie care studiază credinţa în conspiraţii la Universitatea Westminster (Anglia), citat de New York Times. Aceasta nu exclude existenţa grupurilor de interese, a eternei răutăţi umane sau a teoriilor conspiraţiei care au elemente de adevăr (de exemplu aici). Problema apare atunci când mintea umană este setată să își explice totul speculând și acuzând forţele obscure din spatele lumii vizibile.

Ideile conspiraţioniste sunt la îndemâna oricui, fiindcă vin pe un fond de slăbiciune. Aproximativ „90-95% din populaţia globului nu știe să gândească”, susţine doctorul american Robert Swartz, de la National Center For Teaching Thinking, din SUA. Nu este vorba de inteligenţă, pe care, de regulă, oamenii au tendinţa de a o asocia cu multitudinea de informaţii acumulate, ci de capacitatea de a face conexiuni și corelaţii între datele existente. „Puţină lume de pe planetă a învăţat să gândească într-o formă mai largă și mai creativă”, susţine specialistul în pedagogie, menţionând că „progresul omenirii depinde de acest tip de gândire”.

Conspiraţiile nu iartă pe nimeni

Teoriile conspiraţiei prind în capcană mai ales atunci când sunt vehiculate în spaţiul public de către oameni cu influenţă. Astfel se explică de ce și la greci convingerile conspiraţioniste iau amploare. De exemplu, în 2010, premierul George Papandreou făcea unele declaraţii care duceau cu gândul la „sfori” trase la nivel internaţional. „Acesta este un atac asupra zonei euro, dus de alte interese politice şi financiare (…). Noi suntem ţinta, dar scopul este altul“, a declarat Papandreou, citat de The Economist, când a avut loc prima criză a datoriilor Greciei. A fost o idee care a căzut pe un teren fertil.

Sunt relativ ușor de anticipat efectele aruncării în spaţiul public a unor idei cu potenţial conspiraţionist, fiindcă „adeziunea la o primă teorie a conspiraţiei face ca o altă teorie a conspiraţiei să fie și mai ușor de acceptat”, citează RFI. În plus, trebuie luat în calcul și faptul că greutatea teoriilor conspiraţiei a crescut odată cu dezvoltarea internetului. Lumea online nu pretinde exercitarea gândirii, ci doar asimilarea informaţiei. Conferă senzaţia unei inteligenţe, însă fără substanţă. Pretinde că eliberează, așezând cu delicateţe noi lanţuri, prin reinterpretarea lumii reale. Este vorba de o lume mult prea complicată și prea obositoare pentru a fi înţeleasă. Drept urmare, răspunsurile simple sunt mai la îndemână.

DISTRIBUIE: