NATO și Rusia recurg la mișcări de trupe în estul Europei

25

Se întâmplă din nou: adunare de forţe la graniţa dintre Alianţă și dușmanul istoric, Rusia. Așa am ajuns să resimţim și noi, românii, anexarea Crimeei, iar acum ne chinuim să răspundem cât mai neutru, dar umil, la remarcile belicoase ale Rusiei.

Adevărul este că ne găsim din nou într-o poziţie ingrată și slabă, de altfel una istorică. Prezenţa NATO în Europa este în sine extrem de slabă. Chiar și cu un sistem antirachetă bine pus la punct pe continent, forţele NATO actuale nu sunt în nicio măsură capabile să facă faţă unui eventual atac al Rusiei. Această situaţie, cumulată cu „nebunia” Rusiei, demonstrată foarte clar în Crimeea și Ucraina, a determinat NATO să ia anumite măsuri menite să descurajeze eventuale planuri iraţionale ale Rusiei.

Astfel Alianţa se gândește la posibilitatea de a cantona, prin rotaţie, patru batalioane în ţările membre din estul Europei, a anunţat secretarul american al apărării, Ash Carter. Această variantă include statele baltice: Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. De la anexarea Crimeei, statele baltice, care s-au alăturat Alianţei în 2004, au cerut o mai mare prezenţă a forţelor NATO.

De asemenea, politica externă a Rusiei a determinat ca și ţări cunoscute pentru neutralitatea lor, Finlanda și Suedia, să se îndrepte spre NATO. După episodul din 2014, cele două ţări scandinave au semnat acorduri cu NATO care permit formarea cadrelor și prevăd asistenţă militară din partea aliaţilor, în caz de urgenţă. Acordul a intrat deja în vigoare în Finlanda și așteaptă un vot în parlamentul suedez, la 25 mai, scrie RFI. Finlanda merge chiar mai departe, cântărind consecinţele unei posibile aderări la Alianţă.

Un alt posibil plan al NATO prevede înfiinţarea unei flote multinaţionale la Marea Neagră, proiect în care este implicată și România, care mai beneficiază și de scutul de la Deveselu, un ghimpe în coasta Rusiei. Scopul flotei va fi unul „de apărare și descurajare”, a declarat ministrul român al apărării, însă retorica belicoasă a Rusiei s-a reactivat când aceste vești au apărut în presă. „Statele Unite şi România trebuie să înţeleagă amploarea reală a responsabilităţii acestui sistem şi să îşi dea seama că pot renunţa la acest plan cât nu este prea târziu”, au declarat voci din cadrul Ministerului rus de Externe.

Rusia nu a marcat momentul doar cu declaraţii, ci cu determinarea de a mobiliza 30 de mii de militari la graniţele de sud și de vest până la sfârșitul acestui an. Acesta nu este atât de mult un răspuns defensiv, de apărare în faţa unui pericol mai mult sau mai puţin imaginar, ci este o încercare de intimidare a ţărilor din regiune, dar mai ales de intimidare a liderilor europeni și americani care se vor strânge la Varșovia, pentru un summit unde se vor lua decizii privind noile măsuri de desfășurare militară a centrelor de comandă și a exerciţiilor ce urmează să se organizeze în următorii doi ani în această regiune.

„Trebuie înţeles că riscurile și ameninţările în regiunea în care se află și România, Polonia, statele baltice au crescut foarte serios. Aceasta nu este doar evaluarea statelor din regiune. Este evaluarea tuturor statelor membre ale Alianţei Nord Atlantice și sunt necesare măsuri prin care să se garanteze protecţia partenerilor. Este foarte important să vedem ce se va decide la summitul de la Varșovia”, a declarat pentru RFI, Cristian Diaconescu, fost ministru de externe. Cu toate acestea, el susţine că veștile despre un război rece sunt exagerate și că în continuare interesul tuturor celor implicaţi este să dialogheze și să rămână pe poziţii de parteneri.

„Pe de o parte, Federaţia Rusă a primit mesaje cât se poate de clare, referitor la faptul că anexarea Crimeei și intervenţia în Ucraina reprezintă un obstacol foarte serios în calea normalizării relaţiei cu Alianţa Nord Atlantică. Pe de altă parte, Alianţa Nord Atlantică este convinsă de necesitatea păstrării deschise a canalelor de dialog cu Federaţia Rusă. Este mult mai important să avem Moscova ca partener… Vă asigur că, dincolo de retorica publică (n.r. a Rusiei), de multe ori exersată și pentru un anume consum intern, canalele de comunicare rămân deschise. Nimeni nu are interesul unei confruntări”, a conchis fostul ministru.