Abuzul sexual face parte din coregrafia lumii de astăzi. Ne-am obișnuit deja cu știrile pe această temă. Însă, atunci când iniţiatori ai violurilor sunt tocmai cei plătiţi ca să menţină pacea, începem să ne punem întrebări serioase cu privire la mecanismele de funcţionare ale unei societăţi care pretinde că este civilizată. „Căștile albastre” și-au creat un renume din numeroasele misiuni de menţinere a păcii la care au luat parte, însă ce rămâne uneori în urma lor depășește cu mult frontierele păcii.

„Peacekeeper babies” – adică copiii născuţi în urma abuzurilor sexuale comise de către trupele ONU de menţinere a păcii –  sunt parte a unei noi generaţii în spatele căreia stau o sumedenie de povești incredibile. O fată de 14 ani ţine la sân un copilaș de 3 luni. Sunt scene destul de des întâlnite în Republica Centrafricană. Explicaţia: a fost violată de către un soldat din trupele de menţinere a păcii.

„Un lucru oribil”, spune adolescenta, descriind modul în care un soldat burundian a târât-o într-o baracă și a violat-o, lăsând-o însărcinată. „Uneori, când sunt singură cu copilul meu, mă gândesc să-l ucid”, a declarat cu amărăciune în suflet tânăra mamă. „Îmi amintește de omul care m-a violat.” Cu toate acestea, oficiali ai ONU nu au înregistrat cazul ei ca viol, ci ca sex „tranzacţionat”.

Apărători ai păcii fără pace?

Acuzaţiile vin pe fondul unuia dintre cele mai mari scandaluri care vizează Naţiunile Unite. Misiunea de menţinere a păcii în Republica Centrafricană a început în 2014, iar angajaţii săi au fost acuzaţi în mod oficial de abuz sexual asupra a 42 de civili locali, cele mai multe fiind fete minore. „Nu am avut cum să ne procurăm alimente sau bani la momentul respectiv, iar ei au promis să ne ajute dacă mergem cu ei”, a declarat Rosine Mengue, de 18 ani, care a spus că a primit echivalentul a patru dolari pentru fiecare din cele două întâlniri cu soldatul care a abuzat-o. Atunci avea doar 16 ani.

În apropierea sediului ONU din Republica Centrafricană, The Washington Post a intervievat șapte fete, care au povestit modul în care au fost abuzate. Cinci dintre ele au confirmat că au fost dispuse să ofere servicii sexuale pentru produse alimentare sau bani. Dintre acestea, doar două au făcut plângere către Organizaţia Naţiunilor Unite. A existat însă doar o singură decizie penală în cele 42 de cazuri de abuz sexual înregistrate oficial. De multe alte situaţii nici măcar nu se știe. Sistemul ONU a fost criticat pe scară largă ca disfuncţional după scandaluri survenite și în alte zone ale lumii. De exemplu, un purtător de cuvânt al ONU, Ismini Palla, a declarat în legătură cu fetiţa de 14 ani că organizaţia „monitorizează cazul îndeaproape”. Însă, după nouă luni de la momentul depunerii plângerii, anchetatorii nu au precizat concluziile la care au ajuns.

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a numit abuzul sexual comis de cei care luptă pentru menţinerea păcii „un cancer al sistemului nostru”. În vara anului trecut, un oficial de top al ONU a fost eliberat din funcţie pentru că nu a luat măsuri suficiente cu privire la cazurile de abuz. „Nu-mi găsesc cuvintele care să exprime cât de îndurerat, de supărat şi de ruşinat sunt în legătură cu rapoartele emise de-a lungul anilor privind exploatarea sexuală şi abuzurile comise de forţele ONU”, a declarat Ban Ki-moon.

Acuzaţii

Human Rights Watch a emis recent un raport în care documentează situaţia unor fete violate sau exploatate sexual de către soldaţi din cadrul trupelor de menţinere a păcii. Anul trecut, codirectorul Aids Free World a declarat că „abuzurile sexuale frecvente comise de personalul de menţinere a păcii sunt teribile şi indiferenţa ONU este şocantă, dar adevărul dur este că acest comportament nu reprezintă ceva nou. ONU răspunde instinctiv la acest tip de violenţă sexuală, afişându-şi ignoranţa, negând totul – şi abuzurile trebuie analizate de o comisie independentă, cu putere deplină de citare la tribunal.” Un alt raport referitor tot la Republica Centrafricană documentează exploatarea sexuală a copiilor, în vârstă chiar şi de nouă ani, scrie TheGuardian. Și Amnesty International a declarat încă de anul trecut că a obţinut dovezi cu privire la violul asupra unei fete de 12 ani.

Oficialii ONU recunosc că investighează în prezent cazurile a patru fete care ar fi fost exploatate sau abuzate într-o tabără, pentru sume cuantificate la mai puţin de 50 de cenţi. Onanga-Anyanga, unul dintre șefii misiunii ONU, are impresia că aceste cazuri descoperite până în prezent sunt doar „vârful aisbergului”. Nu este prima dată când forţele Naţiunilor Unite au fost acuzate de abuz sexual. În Republica Democratică Congo, s-au înregistrat mai mult de 150 de acuzaţii de abuz la adresa soldaţilor „pacificatori”. Misiunile ONU în Kosovo, în Haiti, în Liberia și în alte locuri au fost de asemenea pătate de astfel de acuzaţii. De exemplu, un raport realizat de Biroul de Supraveghere al Serviciilor Interne ONU (OIOS), citat de BBC, arată că sute de femei din Haiti şi din Liberia, motivate de sărăcie şi de foame, şi-au vândut trupurile angajaţilor ONU. Potrivit documentului, femeile erau plătite cu bani, bijuterii, telefoane mobile sau cu alte produse şi bunuri care nu le erau altfel accesibile.

Vinovaţii fără vină

Confruntată cu această „maladie”, Organizaţia Naţiunilor Unite a iniţiat programe de educaţie, în fiecare bază militară fiind postate afișe cu mesaje foarte clare: „Sexul cu orice persoană sub vârsta de 18 ani este interzis”, dar și „Schimbul de bani, bunuri sau locuri de muncă pentru sex este interzis” sau „Toleranţă zero pentru exploatarea sexuală.” Cu toate acestea, plângerile nu au încetat, Republica Centrafricană părând să fie vârful de lance.

Există o serie de explicaţii pentru abuzul agresiv, inclusiv slaba pregătire și lipsa disciplinei în multe contingente de militari. „Nu le putem pune doar o cască de culoare albastră pe cap și să credem că mintea lor se va schimba peste noapte”, a declarat Onanga-Anyanga, un oficial ONU din Gabon. În plus, multe dintre cursuri, de exemplu, sunt predate numai în limba engleză și franceză și, prin urmare, nu sunt accesibile tuturor. Ineficienţa maximă provine însă din faptul că Naţiunile Unite lasă judecarea acuzaţiilor de abuz sexual pe seama ţărilor din care provin soldaţii. În acest context, investigaţiile sunt adesea nesemnificative. Acest lucru a contribuit la un sentiment de impunitate. Mai mult decât atât, adesea este dificil să se identifice vinovaţii, din cauză că s-au întors în ţările lor de origine, spun oficialii ONU. Chiar dacă victimele cunosc numele agresorilor, ţările respective s-au dovedit necooperante în testarea ADN-ului. Cu alte cuvinte, cazurile sunt clasate fiindcă, cel mai probabil, raţiunile de stat sunt mai importante decât suferinţele victimelor. Între timp, alţii pretind că aduc pacea. O pace care se dovedește la fel de îngrozitoare ca războiul.

DISTRIBUIE: