Cele trei demisii depuse rapid, ieri, pe masa revendicărilor au fost, neașteptat, mai puţin surprinzătoare pentru români decât este iarna din fiecare an pentru autorităţile locale. „Nu mă cumperi cu două demisii!”, a fost mesajul pe care 70.000 de români din toată ţara și câteva sute din diaspora l-au transmis politicienilor. Însă, deși masiv, protestul de miercuri seara a făcut evidentă nevoia de lideri noi, care să prioritizeze clar revendicările și să traseze urgent o direcţie pentru schimbarea cerută de protestatari. Ce capitole ar putea cuprinde noul „proiect de ţară”?

Uriașa manifestaţie de miercuri seară care a reunit, numai în capitală, peste 35.000 de protestatari, a dovedit încă o dată solidaritatea generaţiei tinere și dorinţa ei de reformare completă a clasei conducătoare. Pe buzele tuturor, mesajul „Dacă vă schimbaţi între voi, vă duceţi la gunoi” a reînviat fermitatea punctului 8 din Proclamaţia de la Timișoara: „Niciun activist de partid și niciun ofiţer de securitate să nu aibă voie să candideze.”

Imperativul momentului: calitatea

Entuziasmul mulţimii comportă însă riscul volatilităţii, de aceea analiștii politici subliniază nevoia de a contura cereri cât mai importante, cât mai repede. Fiindcă mulţi dintre cei care au ieșit în piaţă sunt tineri și nu au exerciţiul unei viziuni politice, comunicarea limpede a alternativelor este o modalitate necesară, însă prea puţin uzitată încă, pentru a populariza instrumentele schimbării.

În faţa încercărilor unor partide a de monetiza rezultatele obţinute în stradă, devine evidentă nevoia de informare a populaţiei, chemate pentru prima dată de președintele ţării la consultări pentru formarea unui nou guvern.

Ce poate cere societatea civilă? Pe reţelele sociale, revendicările vizează chestiuni din diferite nișe de interes public: reducerea numărului de parlamentari la 300 (în acord cu referendumul din 2009), emiterea de legi care să interzică participarea politică a persoanelor cu antecedente penale, eliminarea imunităţii parlamentare și deblocarea anchetelor penale care implică oameni politici, dar și creșterea fondurilor pentru sănătate, educaţie și cercetare, impozitarea Bisericii Ortodoxe Române, introducerea votului electronic, numirea unui guvern de tehnocraţi și înăsprirea legislaţiei pădurilor, coroborată cu acţiuni masive de reîmpădurire.

Funky Citizens, una dintre organizaţiile civice neguvernamentale care au fost nominalizate online să participe la consultările propuse de președinţie, a făcut o precizare ușor de ignorat atunci când sentimentul public este unul al urgenţei valorificării momentului: „Este absurd să ceri străzii să vină cu o listă clară de revendicări, de la o zi la alta. Ţara pe care ne-o dorim este cea în care gândim și cântărim opţiunile pe care le avem, ne consultăm și alegem varianta cea mai bună. Asta are nevoie de timp, dacă vrem să fie un lucru bine făcut.” Organizaţia nu a bătut în retragere, ci doar a lansat un apel la un calcul cât mai raţional al posibilităţilor. În acest sens, a anunţat că-și deschide sediul pentru o serie de întâlniri tematice, pentru a discuta „structurat despre probleme, soluţii și căi de implementare”.

Cum să participi la viitorul ţării

Chiar dacă s-ar putea ca ritmul ideal al schimbării să fie prea lent pentru plaja de atenţie și răbdare a masei dispuse să iasă zilnic în stradă pentru a-și cere dreptatea, pentru a ne putea întemeia doleanţele și a le canaliza într-o direcţie durabilă e nevoie de discernământ. Un prim pas de bun-simţ și care s-ar putea dovedi revelator pentru mulţi dintre cei care sunt dezorientaţi de schimbările bruște din politică este citirea Constituţiei ţării. Aceasta este disponibilă, integral, online. Lectura Constituţiei poate asigura o bază informată pentru cei dispuși să își asume un obiectiv pe care, la începutul anului 2015, imediat după alegeri, românii îl plasau în responsabilitatea urgentă a președintelui Klaus Iohannis: elaborarea unui proiect de ţară. Însă, din nou, acesta este numai începutul.

Așa cum nota parlamentarul islandez Birgitta Jónsdóttir într-un editorial The Guardian, „nu ajunge să avem instrumentele pentru o democraţie directă. Trebuie să găsim căi pentru a inspira publicul să participe la crearea realităţii în care dorește să trăiască”. Parlamentarul vorbea bazându-se pe experienţa ţării sale care, puternic lovită de criza financiară, s-a ridicat împotriva clasei conducătoare și și-a rescris legea și viitorul prin democraţie directă. Unul dintre pilonii revoluţiei islandeze a fost o nouă constituţie, elaborată în regim crowdsource (participativ). Mai exact, Adunarea Constituantă a Althingului a adoptat o politică a transparenţei totale, publicând online schiţele proiectului de constituţie, inclusiv pe Facebook, Twitter și YouTube. O premieră mondială, iniţiativa a fost primită cu aplauze internaţionale și s-a constituit, prin participarea entuziastă a internauţilor islandezi, într-un succes. De la începutul până la finalizarea lui, draftul documentului a necesitat un interval de timp de patru luni, spunea Thorvaldur Gylfason, profesor la Univesitatea Islandei și unul dintre cei 25 de membrii al Consiliului Constituţional.

Sigur că România nu este Islanda, iar diferenţa majoră dintre o ţară cu 18 milioane de locuitori și una cu 320.000 se resimte și în lentoarea mișcărilor publice. Însă exemplul Islandei poate servi ca inspiraţie pentru a hrăni sentimentul că lucrurile pot fi făcute complet altfel decât au fost făcute până acum. Și că flexibilitatea și efervescenţa redescoperite ale tineretului pot fi catalizatori puternici în acest sens.

Foto: București Optimist

 

DISTRIBUIE: