Evenimentele ultimelor zile au înfierbântat nu doar scena politică internaţională, ci și opinia publică. După ce unul dintre avioanele rusești de luptă a fost doborât de Turcia, reţeaua de socializare Twitter are ca hashtag de succes „World War III” (WWIII). Aceasta indică o anumită teamă, poate justificată, cu privire la evoluţia evenimentelor în derulare.

În ultima vreme, relaţiile tensionate dintre grupările teroriste, Rusia și ţările occidentale au „scos din joben” o mulţime de predicţii vechi, împletite cu speculaţii noi și teorii ale conspiraţiilor. Detaliile diferă, esenţa este aceeași. Va fi multă frică, teroare, iar evenimente neașteptate și necontrolabile se vor succeda cu rapiditate. Cei din Est și Vest vor sta la început la aceeași masă, până vor rupe lanţul prieteniei şi va izbucni războiul. Va fi semnul celei de-a treia conflagraţii mondiale.

Tendinţa identificării anumitor indicii profetice este legitimă. Evident, escaladarea situaţiei din Orientul Mijlociu și jocul periculos pe care îl propune Rusia au prilejuit ocazia unor speculaţii chiar cu miză apocaliptică. Un al treilea război mondial ar putea și ultimul pentru această planetă. Nu este foarte complicat de făcut predicţii catastrofice. Unele interpretări ar putea fi considerate exagerate, dar dacă există și fărâme de adevăr presărate printre ele?

Poziţia unu: Stăm liniștiţi, nu este război

Mulţi dintre cei care au apelat la hashtagurile „#worldwarIII” și „#worldwar3” cel mai probabil se tem de un război mondial care să fie construit pe tiparul celor două precedente. Unii analiști sunt însă reţinuţi, poate chiar și liniștiţi, în această privinţă. „Dacă Putin nu a fost dispus să înceapă al treilea război mondial în legătură cu Ucraina, cu atât mai puţin o va face pentru Siria”, notează Slate. Deci, nu ar fi cazul de prea multe îngrijorări. Nimeni nu este dispus să se aventureze într-o conflagraţie de amploare, în condiţiile în care arsenalul militar (nuclear) ar fi devastator.

„Nu, nu suntem în al treilea război mondial”, semnalează și CNN, într-un articol prin care încearcă oarecum o liniștire a opiniei publice. O aplicare a sintagmei de „război mondial” la ceea ce se întâmplă acum în Siria ar fi nepotrivită, susţin jurnaliștii americani, deoarece intenţia distrugerii organizaţiilor teroriste nu poate fi considerată similară unei alianţe de state care se confruntă pe un teren extins. Mai mult, unii chiar solicită o intensificare a atacurilor, acuzându-l pe Obama de lipsă de coerenţă. Însă, „numai cineva nepriceput ar confunda precauţia cu slăbiciunea”, concluzionează CNN.

Poziţia doi: Alarmă, suntem în război!

Nu toţi observatorii au însă aceeași atitudine liniștită. Depinde de unghiul de analiză. Papa Francisc nu a avut nicio reţinere să sugereze, după atentatele din Paris, că Occidentul este deja în timpul celui de al Treilea Război Mondial. De fapt, încă de anul trecut a avertizat că se fac pași siguri în această direcţie. Și regele Iordaniei a declarat că „ne confruntăm cu al Treilea Război Mondial împotriva umanităţii”. Obama punctează cam în aceeași direcţie, deși mai nuanţat, atunci când numește Statul Islamic „o ameninţare globală”.

Frida Ghitis, jurnalist specialist în relaţii internaţionale, are o abordare care este mai aproape de viziunea papei. Conflictul sirian, care a luat o turnură criminală începând cu 2011, când președintele Bashar al-Assad a răspuns dorinţei de democraţie a sirienilor cu masacrarea protestatarilor, a devenit „un vortex global de violenţă, o gaură neagră care înghite alte conflicte”. Totul a început cu activiștii pro-democraţie care au acţionat împotriva forţelor lui Assad. Apoi, ca într-un vârtej, au fost atrase miliţiile kurde, turkmene, armata iraniană, Hezbolahul sau alte grupări mai mici sau mai mari, șiite sau sunite. Și, de parcă nu era suficient, s-au infiltrat în acest scenariu belicos și rușii, cu unele interese destul de clare (de exemplu, temperarea dominaţiei americane), iar altele, încă obscure. Puterile occidentale se văd acum puse în situaţia de a desface un „nod gordian” extrem de încâlcit, cu mai multe tabere beligerante, cu interese diferite și imposibilităţi de negocieri diplomatice. În timp ce rușii îl apără pe Assad și comunităţile kurde, devastându-le pe cele turkmene, Turcia acţionează exact invers. Prăbușirea avionului este doar punctul culminant al unei stări de tensiune acumulată. Pe de altă parte, relaţiile Turciei cu Statul Islamic sunt chiar destul de relaxate, în condiţiile importului de petrol și, mai ales, ale acţiunilor grupării teroriste împotriva kurzilor (dușmani ai Turciei).

Astfel, s-a conturat un puzzle care permite cu greu identificarea taberelor militare. Partea cea mai ciudată a acestei povești este că „toată lumea implicată în această luptă are dușmani și prieteni în taberele opuse”. Asistăm la poziţionări ciudate, agende conflictuale, alianţe de convenienţă, ideologii puse în joc. Este multă confuzie, de aici și concluzia că nu poate fi vorba de un război de amploare. Însă, „claritatea nu este o cerinţă pentru un război mondial. Verificaţi cum a fost în Primul Război Mondial”, concluzionează jurnalista americană.

În plus, dacă se ia în calcul faptul că în coaliţia pe care o conduce SUA sunt în jur de 60 de state care luptă împotriva Statului Islamic (cu trupe sau cu bani), sintagma de „război mondial” pare să nu mai fie chiar hazardată. Mai mult de atât, un război de anvergură actual ar avea prea puţine similitudini cu precedentele. Peter Singer, strateg al New America şi consultant pentru Pentagon şi FBI, avertiza că un război în preajma anului 2020 ar avea o componentă digitală. Nimic nu se mai poate compara, dar aceasta nu înseamnă că trecutul poate fi ignorat sau uitat. Spectrul Războiului Rece și al unui potenţial conflict nuclear suflă încă în ceafa tuturor actorilor care, într-o formă sau în alta, își urmăresc propriile interese. Spirala gândirii agresive este deja globală.

Poziţia trei: Ne ducem cu pași siguri spre război

„Turcii acţionează pentru salvarea Statului Islamic”, a declarat un expert la una dintre televiziunile rusești, întărind astfel opinia lansată deja de mașina de propagandă a Kremlinului, care acreditează ideea că singura luptătoare legitimă împotriva grupării teroriste este Rusia. Turcia, prin gestul ei, și-ar arăta acum adevărata faţă, nemulţumită din cauza punerii în pericol a industriei petroliere din Siria. Moscova acreditează, deci, ideea că teroriștii nu sunt chiar singuri pe lume. Au forţă fiindcă și alţii îi ajută.

Cel mai probabil, tensiunea actuală diplomatică nu se va dezvolta (încă) într-un război fierbinte. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a spus că este exclus un răspuns militar. Dar aceasta nu înseamnă că Rusia va trece sub tăcere incidentul aviatic. Cel mai probabil, va ajuta trupele kurde împotriva Turciei. Cu alte cuvinte, sunt prea multe temeri legate de escaladarea unui potenţial conflict deschis, dar „sforile” vor continua să fie trase, poate chiar mai intens decât până acum.  Deci, nu este un motiv pentru nimeni să rămână liniștit. Lipsa războiului direct nu înseamnă neapărat prezenţa păcii.

„De la al Doilea Răboi Mondial, pericolul izbucnirii altui război nu a fost niciodată mai mare”, spunea prof. dr. Eberhard Hamer în 2010. De aceea papa vorbea de un război mondial, dar fragmentat. Dincolo de multiplele incertitudini, un fapt este sigur: începem să fim tot mai nostalgici după timpuri mai calme. Poate că încă este pripită utilizarea sintagmei de „al Treilea Război Mondial”, însă în atmosferă se simte deja un aer fierbinte. De aici provin și îngrijorările. Incertitudinea este legată de locul din care va ţâșni scânteia care să detoneze o lume aflată deja la cote maxime de nerăbdare și impulsuri agresive. Atunci când sunt prea multe jocuri de culise, nimic nu mai poate fi controlat, iar un eșec al diplomaţiei poate înseamna un început de război.

 

DISTRIBUIE: