După atacurile din Franţa și puciul ratat din Turcia, parcă mai insistent ca înainte ne uităm spre Germania și răsuflăm ușuraţi să vedem dovezi de cumpătare raţională în reacţii și declaraţii. Dar nu este foarte greu să fii cu capul pe umeri când situaţia nu te implică direct. Să vedem cât se va mai menţine sângele rece în Germania, luată recent în colimatorul teroriștilor.

Vineri, un tânăr sinucigaș despre care se crede că era psihic labil, a împușcat fatal 9 persoane și a rănit alte 35, dintre care 3 sunt în stare gravă. Autorităţile din München, unde a avut loc atacul, nu au făcut declaraţii despre motivaţiile tânărului, care își procurase arma printr-o firmă care funcţionează ilegal pe internet. Seria pistolului a fost îndepărtată. Incidentul de vineri a avut loc după ce, cu doar câteva zile înainte, un tânăr refugiat de origine afgană înarmat cu un topor și un cuţit a rănit patru oameni într-un tren din sudul Germaniei, înainte de a fi împușcat fatal de poliţie.

Mai recent, un alt refugiat, de această dată din Siria, a omorât o persoană și a rănit alte două persoane într-un atac cu o macetă în Stuttgart. Tânărul ajunsese din Siria în Germania cu 18 luni înainte și reușise să se angajeze la un restaurant fast-food, unde lucra și femeia pe care a omorât-o și care se pare că ar fi fost gravidă. Cei doi au fost văzuţi certându-se înainte ca tânărul de 21 de ani să plece și să se întoarcă cu arma. Încă nu se cunoaște motivul atacului, însă este posibil ca atacatorul să fi nutrit sentimente neîmpărtășite faţă de victima sa. Un atac de o probabilă sorginte teroristă a avut loc duminică seara la Ansbach, în apropiere de Nurenberg, unde un sirian solicitant de azil în vârstă de 27 de ani s-a detonat, rănind 12 persoane, dintre care 3 sunt în stare gravă. Explozia a fost calificată de autorităţile germane drept atentat. Se pare că autorul atacului se afla de doi ani în Germania, unde stătea cu un permis provizoriu de ședere, după ce i s-a refuzat cererea de azil și ar fi urmat să fie deportat în Bulgaria. Acesta ar fi încercat de mai multe ori să se sinucidă și chiar fusese internat într-o clinică de psihiatrie, iar acum ar fi avut intenţia să provoace cât mai multe victime, încercând să intre la un festival de muzică pop la care participau 2.000 de persoane. Pentru că nu avea bilet și nu i s-a permis intrarea, s-a detonat în faţa unui restaurant din zonă.

„Este îngrozitor că cineva care a venit în ţara noastră să caute refugiu a comis acum o asemenea crimă și a rănit un număr mare de persoane care erau la ei acasă, aici… Este încă un atac care va intensifica temerile pe care cetăţenii noștri le au deja cu privire la securitate. Trebuie să facem totul pentru a preveni răspândirea violenţei în ţara noastră”, a declarat Joachim Herrmann, ministrul de Interne al Bavariei, landul unde a avut loc atacul.

Ce se întâmplă mai departe

Germania este ţara europeană care a deschis larg porţile imigranţilor arabi și africani. Faţă de celelalte ţări europene, aici ei s-au bucurat de cea mai bună primire. Până acum nu se știa despre acest plan, însă se pare că s-a demarat și un program-pilot în ţară prin care armata germană antrenează peste 100 de imigranţi sirieni pentru roluri civile în diverse domenii, cum ar fi tehnologia, medicina și logistica, adaptate în vederea unei eventuale reconstrucţii a ţării lor. „Ideea este că ei vor merge înapoi în Siria într-o bună zi și vor ajuta la reconstrucţia ţării devastate de război”, a explicat în presă Ursula Von der Leyen, ministrul Apărării. Cum ar trebui să se simtă cetăţenii acestei ţări în momentul în care devin victimele celor pe care au căutat să îi ajute? Și ce șanse va mai avea Angela Merkel să fie realeasă drept cancelar, după ce siguranţa lor începe să fie pusă în joc?

După atacul care a avut loc vineri la München a început în Germania o discuţie politică privitoare la consecinţele faptei, scrie RFI. Astfel, unii politicieni au cerut amplificarea aparatului de siguranţă, adică a numărului de persoane angajate în poliţie și serviciile secrete, în timp ce alţii, printre care și vicecancelarul Sigmar Gabriel, au cerut o înăsprire a legislaţiei ce reglementează portul de armament și limitează accesul la armele fatale. Pe de altă parte, politicieni precum liderul ecologiştilor, Cem Özdemir, au atras atenţia că într-o societate deschisă şi democratică nu va exista niciodată o garanţie absolută în ceea ce priveşte siguranţa. „Cine doreşte o siguranţă absolută ar trebui să transforme ţara într-o societate închisă ermetic, în care ni se controlează gîndurile şi unde se vor instala peste tot camere de supraveghere. Aşa ceva nu dorim“, a declarat Özdemir radiodifuziunii germane (DLF). Este ferice că se menţine o asemenea poziţie, când deja în alte state, precum Rusia, s-au impus legi poliţienești care îngrădesc libertăţile și drepturile fundamentale ale omului pentru a obţine un grad mai mare de siguranţă. Însă acest plus de siguranţă nu poate fi nicidecum garantat, ci este mai degrabă un experiment pentru care oamenii au renunţat la niște drepturi care vor fi greu de recâștigat.

Terorismul, o ameninţare globală

Germania și Franţa nu au fost singurele ţări afectate recent de „gheara” ascuţită a terorismului. Se pare că gruparea teroristă Stat Islamic își schimbă din nou planurile de dezvoltare, făcându-și debutul în inima Afganistanului. Sâmbătă, doi sinucigași ai grupării teroriste s-au infiltrat într-un grup de protestatari ai minorităţii hazare și s-au detonat, ucigând 80 de persoane și rănind alte 200. Talibanii, cunoscuţi pentru atitudinea de superioritate faţă de această minoritate pe care au persecutat-o adesea, s-au grăbit să condamne atacul, unul din cele mai sângeroase din ultimii 15 ani. Atacul vine la doar câteva luni după ce președintele ţării s-a mândrit că ţara sa va fi „un mormânt” pentru SI. Acesta s-a folosit de tema terorismului pentru a sublinia necesitatea unei prezenţe continue a americanilor în ţară.

În acest context, al creșterii ameninţării teroriste la nivel global, Liga Arabă se reunește astăzi și mâine pentru a discuta despre crearea unei forţe comune pentru combaterea terorismului, care a fost declarată o prioritate. Aceasta ar presupune soluţionarea crizelor din Siria, Libia, Yemen, precum şi a conflictului israelo-palestinian. Ideea că lumea se află deja într-un tip bizar de război mondial, al Treilea Război Mondial, în care suntem confruntaţi de totalitarismul islamic care omoară civili peste tot prin lume, este din ce în ce mai des adusă în discursul public atât de către analiști politici, cât și de politicieni.

Cel mai recent exemplu este al fostului premier francez, François Fillon, care a declarat: „Am intrat într-o formă de război mondial care se întinde din Asia de Sud-Est pînă în Africa occidentală trecând prin tot Orientul Apropiat”. Statul islamic, mai spune François Fillon, „este o mişcare totalitară, ca şi nazismul, el recurge la aceleaşi resorturi, doreşte să impună întregii lumi un mod de viaţă şi de gândire”, citează RFI. Acest tip de război mondial este numit de unii analiști „război molecular”, caracterizat în principal de faptul că inamicul se află deja printre noi și că nu are nevoie de arme, ci se poate folosi de o varietate de obiecte cotidiene, astfel încât atacurile devin imposibil de prevenit. Este ceea ce grupul G20, reunit la nivel de miniștri săptămâna trecută în China, a numit „terorism low-cost”, dar care începe să devină o ameninţare pentru creșterea economică globală și care ar necesita o mobilizare mondială.

Momentul în care politicienii încep să tragă astfel de concluzii este momentul în care cetăţenii trebuie mai mult ca oricând să își înfrângă frica și să nu permită derapaje de la normele democratice pentru atingerea unor scopuri politice ascunse, așa cum am văzut că se întâmplă deja în Rusia. Acesta este momentul oportun pentru taxarea discursurilor unor politicieni, precum Donald Trump sau Marine le Pen și ai altora ca ei, care vor să pună în mișcare un tren al fricii și urii oarbe între cetăţeni, tren care să îi ducă drept în top. La nazism, comunism, fascism a existat un leac și el s-a numit „democraţie”, fie ea și una șchioapă și oarbă de un ochi, precum cea de azi.