Obama și-a căutat moștenitorul politic la Hanovra

7

Mandatul lui Barack Obama se apropie de final. Vizita pe care a efectuat-o recent în Germania spune destul de multe nu doar despre viziunea sa politică, ci și despre îngrijorarea lui cu privire la continuitatea politicilor proprii. În consecinţă, a venit președintele american în Europa pentru a-și desemna „moștenitorul”?

„Multă armonie la Hanovra”, comentează DW, pe marginea vizitei derulate de Obama cu ocazia a ceea ce ar putea fi ultima sa prezenţă pe tărâm german în calitate de președinte. Atmosfera de prietenie pe care a semnalat-o presa nu a fost construită doar pe simpatia dintre Merkel și Obama, ci mai ales pe o strategie de final de mandat al președintelui american.

„Am venit astăzi aici, în inima Europei, ca să spun că Statele Unite şi întreaga lume au nevoie de o Europă puternică, prosperă, democratică şi unită. Ceea ce aţi reuşit să faceţi, peste 500 de milioane de oameni vorbind 24 de limbi în 28 de ţări, dintre care 19 cu o monedă comună, într-o singură uniune europeană, rămâne una dintre cele mai mari realizări ale timpurilor moderne”, a declarat laudativ președintele Obama.

Dragoste strategică

De ce ar fi atât de interesat președintele american de soarta Europei, până într-acolo încât să își declare încântarea pentru performanţele acesteia? Poate suna ciudat, dar tocmai lipsa de performanţă îl determină să intervină în jocul Europei. „Centrul gravitaţional al lumii s-a aflat, cel puţin pînă acum, pentru Barack Obama, în Asia. Iată-l însă pe preşedintele american redescoperind, odată cu slăbiciunile Europei, pericolul planetar pe care l-ar reprezenta eşecul acesteia”, comentează RFI.

Ce vroia preşedintele Obama să le transmită liderilor europeni s-a înţeles chiar din discursul susţinut la debutul Târgului industrial de la Hanovra, pe care l-a deschis împreună cu Angela Merkel. „Lumea are nevoie de o Europă puternică şi unită”, a spus Obama. Apropierea lui Obama de Merkel trebuie descifrată din perspectiva că Obama va preda ștafeta cât de curând unui alt președinte american și „are nevoie ca un lider mondial să îi continue ideile în ceea ce privește politica internaţională. Doar așa se poate explica acţiunea lui Obama, care încearcă să își folosească influenţa rămasă pentru a consolida poziţia cancelarei în UE”, comentează un jurnalist german. Astfel, multitudinea de aprecieri la adresa lui Merkel capătă sens. „Este cea mai importantă relaţie şi prietenie din timpul mandatului meu”, a spus fără rezerve Obama, Merkel fiind admirată pentru „mâna fermă” cu care conduce şi pentru „consecvenţă”. Președintele american a simţit nevoia să intervină în favoarea cancelarului german chiar în privinţa deciziilor care i-au vulnerabilizat foarte mult poziţia. Liderul american consideră că, în criza refugiaţilor, Angela Merkel a acţionat corect, istoria urmând să îi dea dreptate.

Unitate cu probleme

În acest context trebuie înţeleasă prezenţa celor patru lideri europeni (din Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie) care s-au deplasat la Hanovra pentru a discuta cu Barack Obama. Astfel, întâlnirea s-a transformat şi într-o tentativă a lumii occidentale de afirmare a unităţii în jurul unor valori şi proiecte comune.

Problema este că această unitate este condiţionată de rezolvarea unor probleme pe care Obama nu a ezitat să le menţioneze. Una dintre îngrijorări constă în faptul că Europa este vulnerabilă din punct de vedere militar. Washingtonul a acuzat în numeroase rânduri că europenii au neglijat domeniul apărării. A spus-o destul de dur și Donald Trump, aducând în dezbatere publică chiar raţiunea existenţei NATO.

Cu ocazia întâlnirii de la Hanovra, Barack Obama a reafirmat necesitatea creşterii cheltuielilor pentru apărare la 2% din PIB în ţările Alianţei. „Europa s-a complăcut uneori în privinţa propriei apărări“, a reproşat şeful statului american. „Ştim că va trebui să ne sporim eforturile în domeniul apărării, inclusiv în privinţa resurselor materiale, şi chiar ne străduim în acest sens”, a răspuns Merkel.

O vizită cu proteste

Târgul de la Hanovra a reprezentat o oportunitate de a da un nou impuls negocierilor privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), care ar viza crearea celei mai mari zone de liber-schimb din lume, care va include circa 800 de milioane de persoane. Merkel şi Obama încurajează semnarea acordului până la finele acestui an. „Este bun pentru economia germană, dar şi pentru întreaga economie europeană”, este de părere Angela Merkel. Ar fi încununarea glorioasă a celor două mandate ale lui Obama.

Opoziţia este însă destul de consistentă și de insistentă. Nenumărate ONG-uri, dar și populaţia de rând de pretutindeni din Europa nu par să fie prea încântatate de noua perspectivă capitalistă care se prefigurează. Drept dovadă a fost  protestul din Hanovra, unde cel puţin 25.000 de persoane și-au manifestat nemulţumirea faţă de acordul de liber-schimb, cu o zi înainte ca preşedintele american Barack Obama să ajungă la faţa locului. „Împotrivirea noastră nu este un moft isteric”, s-a spus la microfon în timpul protestelor.  Există o temere legată de produsele modificate genetic care ar urma să fie importate din SUA, dar şi de avantajele de care ar putea beneficia companiile mari. Dacă se va încheia acordul, scria Le Monde Diplomatique, privilegiile de care se bucură corporaţiile vor deveni legi, iar guvernele vor fi încătușate. Dinspre partea cealaltă lucrurile se văd diferit: TTIP creează oportunitatea pentru creștere economică și sporirea locurilor de muncă. „Beneficiile pe termen lung ale Acordului transatlantic nu sunt percepute de oamenii de rând, care văd consecinţe negative pe termen scurt; dar, pe termen lung, Acordul transatlantic este soluţia corectă, mai ales pentru state exportatoare precum SUA şi Germania”, a declarat preşedintele SUA.

Este mai mult decât evident că finalul de mandat al lui Obama se va derula sub presiune. Oricine în locul său ar dori să își încununeze mandatul cu realizări solide, însă, pentru ca aceste proiecte să fie de perspectivă, este nevoie de continuitate. În acest sens, Obama a dorit să dea un semnal clar că și-a desemnat urmașul, iar pentru asta a fost nevoie de o deplasare a sa tocmai în Germania.