„Regele a murit! Trăiască regele!” Este o expresie de notorietate cu origini medievale. Ceva asemănător s-ar putea rosti ca o concluzie la un studiu recent, incitant prin implicaţiile sale la scară globală. Naziștii nu au dispărut, ci trăiesc prin ideile lor antisemite, care au persistat chiar zeci de ani, ca urmare a unei propagande eficiente desfășurate în școală. O deducţie logică este că nici cei care au fost expuși ideilor comuniste în timpul școlarizării nu sunt astăzi pe deplin „purificaţi”.

Propaganda antisemită a avut un efect de lungă durată asupra copiilor germani școlarizaţi în timpul perioadei naziste, care au moștenit mai intens opiniile negative referitoare la evrei decât cei născuţi mai târziu, relevă un studiu recent. Rezultatele indică faptul că încercările de a influenţa atitudinile publice sunt mai eficiente atunci când ţinta sunt tinerii și mai ales atunci când mesajul propagandei se suprapune peste convingeri deja existente, au declarat autorii studiului, conform ABC News.

Prima concluzie

Cercetătorii din Statele Unite și Elveţia au analizat studii efectuate în 1996 și în 2006, prin care le erau solicitate respondenţilor răspunsuri vizând o serie de probleme curente, inclusiv modul în care îi percepeau pe evrei. Sondajele respective au reflectat opiniile a 5.300 de persoane din 264 de localităţi din întreaga Germanie.

Concentrându-se pe acei respondenţi care au exprimat opinii în mod constant negative în răspunsurile acordate, cercetătorii au descoperit că cei născuţi în anii 1930 au avut cele mai pronunţate opinii antisemite, persistând chiar și după 50 de ani de la sfârșitul dominaţiei naziste.

Practic, educaţia nazistă și-a pus amprenta pentru multe decenii. Dacă un copil a fost ţinta acestui regim totalitar în timpul anilor săi de formare, atunci mintea lui a fost clar influenţată, declară Hans-Joachim Voth, de la Universitatea din Zürich, unul dintre autorii studiului.

A doua concluzie

S-au înregistrat diferenţe marcante în percepţia faţă de evrei în funcţie de regiunea de provenienţă a respondenţilor. Cercetătorii au constatat că opiniile antisemite au fost deosebit de puternice în rândul germanilor care proveneau din zone cunoscute pentru antisemitism de dinainte ca Hitler să vină la putere. „Propaganda antisemită a naziștilor a depins în mod esenţial de faptul că deja copiii creșteau într-un mediu care era un pic antisemit“, mai spune Voth.

Conform cercetătorilor, aceasta ar fi cea mai mare surpriză a studiului, deoarece s-a certificat faptul că „îndoctrinarea poate funcţiona, poate ajunge chiar la cote surprinzătoare, dar modul în care funcţionează trebuie să fie compatibil cu ceva în care oamenii deja cred“.

Efecte ignorate

Benjamin Ortmeyer, care conduce un centru de cercetare în domeniul educaţiei naziste la Universitatea Goethe, din Frankfurt, a declarat că rezultatele studiului sunt „absolut plauzibile“, deși nu înţelegem suficient implicaţiile acestor concluzii. „Comparativ cu faptele brutale ale ucigașilor naziști, spălarea creierului a fost, în mare parte, ignorată.“

O cauză ar fi dificultatea de a obţine de la germanii vârstnici dezvăluiri cu privire la experienţele lor din perioada nazistă. În timp ce evreii care au supravieţuit Holocaustului descriu abuzul pe care l-au suportat la școală, germanii neevrei au tendinţa de a descrie anii de școală ca fiind pașnici și distractivi.

Ortmeyer declară că educatorii naziști au avut știinţa de a împleti propaganda antisemită cu activităţi extracurriculare, cerându-le elevilor tot felul de „proiecte“ (de exemplu, să înregistreze numele evreilor convertiţi la creștinism în bisericile din care fac ei parte, listele fiind folosite mai târziu în deportări), devenind, de la vârste fragede, complici fără voie în derularea Holocaustului.

Reacţii

Așa cum era de așteptat, rezultatele studiului au suscitat interesul celor preocupaţi de modul în care ideile antisemite reușesc să supravieţuiască până astăzi, chiar și în ţări în care aproape că nu mai sunt evrei, precum România.

Unii specialiști consideră că studiul nu face decât să confirme ceea ce știam deja despre modul în care funcţionează orice gen de propagandă. Sacha Stawski, șeful unei organizaţii de monitorizare a presei din Germania, care este preocupat de evoluţia antisemitismului, a evaluat cercetarea ca fiind „surprinzătoare“, fără a aduce însă nimic nou. „Oamenii sunt, în general, vulnerabili la propagandă, în special copiii“, spune el. „O mulţime de minciuni antisemite s-au inserat adânc în minţile celor tineri“, continuă jurnalistul. Partea tristă, în opinia sa, este că același gen de tactici funcţionează printre cei care îmbrăţișează antisemitismul și astăzi.

Îngrijorări persistente

„Acest lucru nu este de bun augur pentru Israel“, sună concluzia pesimistă a lui Stephen Flatow (tatăl Alisei Flatow, care a fost ucisă într-un atac terorist palestinian în 1995), exprimată într-un articol în care se analizează rezultatele studiului. Flatow își exprimă îngrijorarea cu privire la ura pe care este destul de probabil ca toţi copiii palestinieni să o păstreze deoarece, atât la școală, cât și în mediul în care trăiesc sunt expuși ideologiei fundamentaliste arabe, care încurajează ostilitatea faţă de evrei și Israel.

Continuând pe același fir al îngrijorărilor, ne putem întreba ce se va întâmpla cu tinerii (chiar copiii) care îngroașă rândurile organizaţiilor teroriste și care sunt expuși propagandei antioccidentale. Chiar este realist să ne așteptăm la o victorie împotriva terorismului în condiţiile în care ideile care îl alimentează vor continua să supravieţuiască decenii de-a rândul? Nu este doar cazul radicalismului islamic. Și în Rusia au fost înregistrate astfel de secvenţe de cultivare a urii chiar prin intermediul desenelor animate. Dar ce am putea spune despre educaţia comunistă primită în școli? Oare Silviu Brucan era indulgent când vorbea de cei 20 de ani postcomuniști necesari pentru ca România să înveţe ce este democraţia? Sunt întrebări care necesită răspunsuri în urma unei profunde reflecţii. Iar primii care ar trebui să răspundă sunt cei care, interesaţi doar de prezent, amanetează viitorul copiilor jucându-se cu „focul“ propagandei. S-ar putea ca din mâna lor să iasă generaţii ratate.

DISTRIBUIE: