Animalele sălbatice sfidează radiaţiile și se întorc la Cernobîl

1409

Un studiu bazat pe aerofotografierea zonei Cernobîl între anii 1987-1997 a relevat o prezenţă vastă a animalelor sălbatice în regiune, oamenii de știinţă apreciind că radiaţiile au avut o putere mai mică de îndepărtare a animalelor decât au avut oamenii.

Zona Cernobîl, pustiită de calamitatea nucleară din 1986, este astăzi ocupată de elani, căprioare, cerbi, mistreţi și, mai ales, lupi. Se pare că numărul lupilor este de șapte ori mai mare în zona afectată decât în rezervaţii. Restul animalelor numără populaţii aproape egale cu cele care trăiesc în rezervaţiile naturale necontaminate din ţară. Oamenii de știinţă spun că au o posibilă explicaţie pentru acest fapt, nu că radiaţiile ar fi benefice pentru faună, ci că „efectele prezenţei umane, inclusiv vânatul, agricultura și silvicultura, sunt mult mai dăunătoare” pentru animalele decât radiaţiile, a spus unul dintre cercetători.

E drept însă și că studiul a vizat doar animalele mari, aflate sub presiunea vânătorii, mai degrabă decât majoritatea animalelor – păsări, mamifere mici şi insecte – care nu sunt influenţate direct de prezenţa oamenilor. În plus, ţinând cont că cercetarea nu a luat în considerare expunerea la radiaţii, „aceasta nu abordează problema referitoare la potenţialele efecte pe care radiaţiile le-ar avea asupra reproducerii, supravieţuirii, longevităţii sau sănătăţii generale a animalelor evaluate”, mai spun oamenii de ştiinţă.

Pe 26 aprilie 1986 a explodat reactorul 4 de la centrala nucleară din Cernobîl, Ucraina. În ciuda accidentului, centrala a produs energie timp de 14 ani: reactorul 2 a fost închis în 1991 în urma unui incendiu, reactorul 1 a fost închis în 1997, iar reactorul 3 abia la finalul anului 2000. Conform ONU și OMS, bilanţul dezastrului de la Cernobîl este de aproximativ 4000 de victime. Ecologiștii de la Greenpeace au acuzat ONU de subestimarea crizei, indicând spre un bilanţ de 93.000 de cazuri de cancer.

Niciun articol afișat