Prima întâlnire Rusia-NATO: încercări timide de a-și întinde mâna

4

După o pauză de doi ani, NATO şi Rusia au stau din nou la aceeași masă. Consiliul NATO-Rusia, lansat în cadrul summitului de la Roma, în 2002, nu s-a mai reunit din 2014. Recent însă, ambasadorii celor 28 de state membre NATO s-au întrevăzut la Bruxelles cu reprezentanţii Rusiei pentru prima oară după anexarea Crimeei de către Rusia, în cadrul unei nou încercări de detensionare a situaţiei din zona Mării Baltice şi a estului Ucrainei. Acest gen de întâlniri nu a mai fost posibil de la începerea crizei ucrainiene, atunci când Alianţa Nord-Atlantică a întrerupt toate legăturile cu Moscova. Nu este pentru prima oară când relaţiile au intrat într-o fază de tensiune. NATO mai luase o decizie similară şi în contextul crizei din Georgia, din 2008. Atunci însă pauza a fost ceva mai scurtă: în jur de opt luni.

După doi ani se poate spune că nimic nou nu s-a întâmplat în relaţiile dintre NATO și Rusia. Rusia s-a lansat în șarje verbale împotriva Alianţei Nord-Atlantice, acuzând-o de deteriorarea relaţiilor, ca urmare a planurilor de desfăşurare de trupe în ţările est-europene. Mai precis, Rusia a criticat planul americanilor, care, începând din 2017, doresc să staţioneze o brigadă de blindate (formată din aproximativ 4.200 de militari) în Europa de Est. Ambasadorul Rusiei la NATO, Alexander Gruşko, a declarat pentru DW că acesta este un nou pas făcut de NATO „în direcţia unor modele de confruntare”. Aceste evoluţii militare nu ar fi „în niciun caz o reluare a confruntărilor din timpul Războiului Rece”, este de părere expertul militar rus, Alexander Golz. „Pe atunci, era vorba de sute de mii de soldaţi înarmaţi de ambele părţi”, consideră Golz, care are convingerea că noile decizii ale SUA indică faptul că americanii vor să fie pregătiţi de un nou posibil „război hibrid”, după modelul anexării Crimeei de către Rusia. În plus, o eventuală integrare a Muntenegrului în Alianţă a amplificat și mai mult criticile Rusiei. Aceasta nu a ratat nicio ocazie de a fi ameninţătoare, și nu doar în limbaj. „Rusia nu va tolera nicio tentativă de a i se dicta cum să reacţioneze şi va riposta la suplimentarea capacităţilor militare în ţări NATO situate în apropierea frontierelor ruse, spre exemplu la instalarea de sisteme antirachetă”, a atras atenţia adjunctul ministrului rus al Apărării.

Nimic nou sub soare

Pe acest fond a avut loc întâlnirea de la Bruxelles, una care a confirmat ceea ce deja se știa. Rusia și NATO joacă la capete diferite, cu slabe șanse de a armoniza ceva între ele, chiar dacă unii politicieni au încercat să evidenţieze aspectele pozitive ale întâlnirii. „Reuniunea Consiliului NATO-Rusia transmite un semnal pozitiv, în pofida unor disensiuni între cele două părţi”, a insistat Angela Merkel. „Din punctul meu de vedere, faptul că a existat din nou o întâlnire NATO-Rusia şi că cele două părţi comunică a fost un semnal bun”, a spus ea.

În ciuda notei optimiste pe care încearcă să o contureze cancelarul german, este mai mult decât evident că ambele tabere gravitează în jurul unor „disensiuni profunde şi persistente, iar reuniunea de astăzi nu a schimbat acest lucru. Statele NATO consideră în mod ferm că nu se poate reveni la cooperarea practică până când Rusia nu va reîncepe să respecte reglementările internaţionale. Dar putem ţine deschise canalele de comunicare”, a declarat secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, după reuniunea de la Bruxelles. „Este important să stabilim ce măsuri pot fi luate de ambele părţi pentru creşterea transparenţei şi predictibilităţii”, a adăugat Stoltenberg, cu trimitere directă spre incidentele recente din zona Balticii. Se au în vedere tensiuni artificiale care par să fi fost programate în mod intenţionat exact cu o săptămână înaintea reuniunii. Este vorba despre două bombardiere rusești care au zburat timp de două zile pe deasupra unui distrugător american în Marea Baltică. Alte avioane ruseşti s-au apropiat foarte mult de nava de război americană, la câţiva zeci de metri. Evident, Washingtonul a protestat și a vorbit despre manevre „periculoase”. „Este mai agresiv decât tot ce am văzut de un timp încoace”, a spus un oficial american. La fel de incisiv a fost și ministrul Apărării polonez, care a apreciat că „până acum, întreg comportamentul Rusiei arată pregătirea sistematică pentru acţiuni agresive”.

În urma acestor acţiuni provocatoare, dinspre tabăra NATO se resimte necesitatea creșterii transparenţei asupra activităţilor militare, fapt care poate contribui la securitatea Europei, „acest lucru fiind în interesul Alianţei Nord-Atlantice, dar şi al Rusiei”, a fost de părere Stoltenberg, reiterând și la Bruxelles necesitatea evitării pe viitor a unor astfel de gesturi gratuite. Nu este chiar greu de înţeles de ce Rusia și-a permis să acţioneze într-o manieră agresivă asupra distrugătorului american. În vederea preconizatei întâlniri de la Bruxelles, mesajul Rusiei trebuia să fie clar înţeles: „Ei (rușii) doresc să îşi arate puterea și faptul că pot dispune după bunul lor plac, fără a plăti pentru asta”, consideră Stephen Blank, membru al Foreign Policy Council, care a anticipat că discuţiile de la Bruxelles „vor fi doar un schimb diplomatic de păreri”.

Discuţii cu miză, dar fără rezultat

„Este o întrevedere cu încărcătură mai degrabă simbolică”, a fost de părere și Dmitri Trenin, director al Centrului Carnegie din Moscova. Evaluarea incidentelor recente din Marea Baltică nu a făcut decât să evidenţieze și mai mult diferenţele de percepţie ale experţilor ruşi şi americani. Perspectivele diferite s-au adâncit pe fondul recentei reuniuni de la Bruxelles, în condiţiile în care ţările NATO nu sunt dispuse să recunoască anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia, insistând pentru implementarea în totalitate a acordului de la Minsk. În schimb, cu toţii sunt conștienţi că sancţiunile izolate de folosirea dialogului nu constituie o metodă foarte eficientă. Prima sarcină a dialogului, sugerează șeful Conferinţei de Securitate de la München, ar trebui să fie înfiinţarea unui „organism militar comun de prevenire a crizelor”, care să funcţioneze non-stop. „Ofiţerii vestici şi cei din Rusia trebuie să lucreze împreună pentru a se asigura că astfel de potenţiale coliziuni vor fi evitate.”

Până ce americanii și rușii vor ajunge să conlucreze, după cum solicită șeful Conferinţei de Securitate, fiecare dintre cele două părţi încearcă să obţină cât mai mult de pe urma reuniunii de la Bruxelles. Rusia s-a folosit de ocazia întâlnirii „ca de un zid al plângerii, acuzând cu indignare Occidentul că se amestecă nejustificat în Europa de Est”, comentează DW. Așa că nu trebuie să mire faptul că Rusia poate să perceapă reluarea discuţiilor în Consiliul NATO-Rusia ca pe un pas înapoi făcut de Alianţă. Nici NATO nu este în cea mai favorabilă lumină, ridicându-se niște semne de întrebare cu privire la sensul existenţei organizaţiei. Reluarea discuţiilor dintre cele două tabere poate transmite și un semnal pozitiv atâta timp cât întâlnirea transcende miza imediată, una care se concentrează pe etalarea propriei dreptăţi, dar mai degrabă se vede că lupta pentru imagine și pentru poziţii continuă, chiar dacă aceasta presupune un joc cu focul.

DISTRIBUIE: