Relevanţa NATO, testată în alegerile prezidenţiale americane

7

Din nou a ieșit la atac Donald Trump. NATO a intrat în vizorul magnatului american, nemulţumit de faptul că unele ţări profită de banii americanilor. Mai concret, unii sunt mai mult beneficiari ai alianţei decât susţinători ai ei. Astfel mai are NATO vreun viitor în cazul în care Trump va ajunge președinte? Dar și în cazul în care magnatul american va eșua, rămâne întrebarea dacă NATO mai are relevanţă în ziua de azi.

Donald Trump nu pare deloc să glumească atunci când spune că, în eventualitatea în care va ajunge președinte, va lua măsuri ca NATO să dispară. „Multe, multe dintre cele 28 de state-membre, cele mai multe dintre ele, nu contribuie pe cât ar trebui. Aceasta înseamnă că noi îi protejăm şi că primesc protecţie militară şi alte lucruri. Înşală Statele Unite şi vă înşală pe voi, cetăţenii. Nu-mi pasă, nu mai vreau să fac așa ceva! Ori plătesc, inclusiv pentru lipsurile din trecut, ori trebuie să plece. Şi, dacă aceasta destramă NATO, aşa să fie!” a declarat Donald Trump.

În ce priviște sumele alocate de fiecare stat-membru pentru finanţarea organizaţiei, există un dezechilibru uriaș, care îi dă dreptate. Statele Unite sunt cel mai mare contributor la bugetul NATO (de peste 2 miliarde de dolari), cu o cotă de peste 22%. Urmează în ordine: Germania, cu 14,6%; Franţa, cu 10,6%, și Marea Britanie, cu 9,8%. Cu mici excepţii, majoritatea celorlalte naţiuni au o contribuţie de sub 4%. Această cotă disproporţionată este principala nemulţumire a omului de afaceri, spusă tranșant cu ocazia unui miting de campanie. „NATO este incorect din punct de vedere economic faţă de Statele Unite ale Americii”, a declarat tot Trump într-un interviu pentru The New York Times.

Bani doar pe hârtie

Nemulţumirea lui Trump este alimentată și de promisiunile neonorate ale ţărilor partenere. Este vorba de faptul că fiecare stat-membru se obligă să aloce cel puţin 2% din PIB pentru apărare. Dar, pe lângă SUA, doar alte patru ţări fac acest lucru: Polonia, Grecia, Marea Britanie şi Estonia. În România, abia de un an s-a semnat un pact pentru apărare prin care este asumată obligaţia ca, începând din 2017, bugetul alocat apărării să fie de 2% din PIB. Americanii au apreciat imediat determinarea politicienilor români, secretarul general al Alianţei salutând-o și folosind-o drept exemplu în vizitele bilaterale. Însă până la aplicarea concretă a pactului, pot interveni multe elemente surpriză, inclusiv cel de neonorare a hotărârii (vezi și pactul pentru educaţie). Nu ar fi nicio noutate, din acest punct de vedere.

Nu doar dezechilibrul financiar îl agasează pe prezidenţiabilul republican, ci chiar și raţiunea de a exista a acestei structuri militare. „Avem NATO, dar are 68 de ani, a fost concepută împotriva Uniunii Sovietice, care nu mai există. Rusia este destul de dură şi poate avea un rol aici, dar nu a fost gândită împotriva terorismului. Avem ameninţarea mare a terorismului, aşa că ori schimbăm NATO, ori ne gândim la ceva nou”, a mai spus politicianul american. Convins că „lumea este diferită” în prezent, Trump propune regândirea întregii politici de apărare a lumii civilizate.

Ne apărăm, dar cu ce și împotriva cui?

Într-adevăr, obiectivul esenţial pentru care a fost adusă la existenţă Organizaţia Nord-Atlantică a fost crearea unei contraponderi la ameninţarea Rusiei comuniste. Însă, după căderea gigantului sovietic, NATO a rămas în viaţă. Mai mult, Occidentul a depus eforturi pentru a-i asigura pe foștii lideri sovietici că NATO nu se va extinde spre est și nici nu va ameninţa interesele rusești. Totuși, după 1990, NATO și-a dublat aproape capacitatea operativă în privinţa ariei pe care o acoperă, incluzând 10 foste ţări ale Pactului de la Varșovia. Nemulţumirile lui Putin privitoare la acest subiect este evidentă. Intonează Trump același refren ca Putin? În opinia sa, principalul pericol vine din partea terorismului, iar Organizaţia Nord-Atlantică nu este pregătită pentru un război de acest gen. Este acesta un motiv suficient pentru o schimbare radicală? Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Peter Cook, nu pare să susţină acest argument, deși recunoaște că „terorismul și combaterea terorismului sunt elemente de care fiecare membru NATO trebuie să se ocupe”. Însă aceasta nu presupune ca orientarea principală a organizaţiei să se schimbe, ci mai degrabă membrii NATO trebuie să ia decizii  individuale de securitate în acord cu problemele cu care se confruntă. O decizie a SUA de a susţine mai puţin NATO ar slăbi, pur și simplu, alianţa, a declarat Jorge Benitez, analist la Centrul pentru Securitate Internaţională din cadrul Consiliului Atlantic. Probabil cel mai important beneficiar al unei eventuale crize de acest gen ar fi președintele rus, mesajele sale belicoase la adresa NATO fiind de notorietate.

Nici Barack Obama nu a ezitat să susţină deschis că Europa depinde prea mult de banii americani pentru apărare. Însă prea puţini au îndrăznit să meargă atât de departe precum Trump. A fost un prilej pentru ca unii să îi dea dreptate. NATO are nevoie „să se reformeze și să își perfecţioneze misiunea”, a declarat Mark Halperin, analist la Time. În această direcţie merge și Phillip Karber, profesor la Universitatea Georgetown, care sugerează că, deși Trump nu a oferit răspunsurile corecte cu privire la NATO, totuși a pus întrebările corecte. Și secretatul apărării, Leon Panetta, după ce și-a preluat postul în 2011, a avertizat cu privire la erodarea alianţei din cauza investiţiilor insuficiente ale partenerilor europeni. Alţii însă nu au ratat ocazia de a-l acuza pe magnat de o formă de infantilism politic. În concluzie, se profilează oare decesul celei mai puternice organizaţii militare?

DISTRIBUIE: