Rusia se „agaţă” iar de România

14

Rusia pare că nu agrează foarte bine liniștea diplomatică. Când se instalează o perioadă de acalmie în politica internaţională, Kremlinul dă senzaţia că depune eforturi insistente să o spulbere. Așa ar putea fi decriptată și declaraţia destul de belicoasă a Moscovei ţintită spre axa Washington-București, via Deveselu.

O flotă multinaţională NATO la Marea Neagră „subminează grav securitatea și stabilitatea în această parte a continentului și forţează Rusia să răspundă pentru a-și menţine securitatea”, a avertizat purtătorul de cuvânt al ministerului de Externe de la Moscova. Reacţia oficială a Rusiei vine pe fondul demersurilor în care este implicată România pentru înfiinţarea unei flote NATO în Marea Neagră. „Scopul va fi unul de apărare și descurajare”, a replicat ministrul român al Apărării, precizând că măsura nu este îndreptată împotriva Federaţiei Ruse.

Rusia se lasă însă greu convinsă, problema flotei adăugându-se unei alte situaţii încordate care trenează de câţiva ani și care este reactivată periodic prin mesaje ostile. Moscova este „extrem de preocupată” de instalarea sistemelor antibalistice NATO în România şi Polonia, care sunt interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare intermediare (INF), anunţă ministerul rus de Externe într-un raport anual de evaluare. Declaraţii de acest gen nu mai iau prin surprindere pe nimeni. Americanii sunt dușmanii eterni, restul vinovaţilor având un rol secundar. Aceasta este și situaţia României, nominalizată din nou de către Rusia printre ţările generatoare de probleme.

O Rusie în permanentă ofensivă

De ce este Rusia atât de preocupată de ceea ce se întâmplă în România? „În mod evident, instalarea acestor sisteme antibalistice în Europa are rolul contracarării Rusiei”, precizează diplomaţia rusă, citată de Mediafax. În consecinţă, Moscova nu se abţine de la adoptarea unui ton ameninţător, considerând că este dreptul ei „să ia toate măsurile necesare pentru garantarea securităţii”.

Unii oficiali ruși nu au ezitat în a fi chiar mai concreţi în ceea ce privește măsurile care se impun a fi luate. Astfel, Rusia deţine rachete care pot distruge orice element antibalistic instalat de Statele Unite, avertizează generalul rus Serghei Karakaiev, şeful Forţelor strategice ruse, referindu-se la sistemele antirachetă montate în România şi Polonia. Mai mult, oficialul militar a ţinut să precizeze că pe teritoriul Rusiei există sisteme moderne de rachete balistice ale căror poziţii nu sunt cunoscute de inamici. „Rusia va lua măsuri de retorsiune în sensul consolidării capacităţilor forţelor nucleare. De asemenea, vom dezvolta propriile sisteme antirachetă. Am spus de la început că vom dezvolta sisteme de atac pentru distrugerea oricăror instalaţii antibalistice”, declara Vladimir Putin la finalul anului 2015.

Rușii acuză

Este mai mult decât evident că asistăm la o bătălie pentru imagine între cele două tabere, care este strâns asociată și unei încercări de poziţionare mai bună în faţa adversarului. De aici derivă și incisivitatea acuzaţiilor și a argumentelor. De exemplu, în 2015, Serghei Riabkov, adjunctul ministrului rus de Externe, afirma că sistemele MK-41 (Aegis, conform terminologiei NATO) sunt utilizate pentru rachete cu rază medie şi lungă de acţiune – sisteme interzise prin Tratatul forţelor nucleare intermediare. În consecinţă, Rusia consideră că sistemele militare sunt îndreptate direct împotriva sa.

Chiar după inaugurarea sistemului din România, ministerul rus de Externe a fost extrem de critic, acuzând în repetate rânduri că proiectul intră în contradicţie cu măsurile de consolidare a securităţii şi stabilităţii internaţionale. În consecinţă, sistemul antibalistic din România „riscă să devină o provocare gravă la adresa securităţii internaţionale”, declara recent Mihail Ulianov, director al Departamentului pentru neproliferare şi controlul armamentului din cadrul Ministerului rus de Externe. „Statele Unite şi România trebuie să înţeleagă amploarea reală a responsabilităţii acestui sistem şi să îşi dea seama că pot renunţa la acest plan cât nu este prea târziu”, adăuga Ulianov.

Aliaţii răspund

În replică, forţele NATO au argumentat în repetate rânduri că sistemele antirachetă din Europa de Est ar viza ameninţările balistice din partea Iranului şi Coreei de Nord. Potrivit Rusiei însă, acestea sunt doar pretexte în spatele cărora se ascund adevăratele intenţii ale Statelor Unite. „Adevăratul scop este neutralizarea potenţialului nuclear al altor state, inclusiv al Rusiei şi al aliaţilor ei”, a punctat și Vladimir Putin. Aparent, Rusia ar avea dreptate, atâta timp cât proiectul antibalistic a continuat și după ce a fost încheiat acordul nuclear cu Iranul. Însă, atâta timp cât ţări ostile Occidentului au un potenţial real nuclear, ameninţarea nu poate fi ignorată. A spus-o destul de clar un oficial NATO care a insistat asupra faptului că „acordul internaţional cu Iranul nu modifică situatia. Sistemul antirachetă va proteja aliatii europeni ai NATO de ameninţările balistice, deci este justificat atâta timp cât rachetele balistice există și au capacitatea de a atinge partea europeană a NATO.”

În ciuda explicaţiilor multiple, Rusia a rămas pe poziţie și iată că, după câţiva ani de la încingerea jocului, mesajele și atitudinile au rămas la fel de radicale. „Am explicat pe multiple canale oficialilor ruși că sistemele de apărare antirachetă pe care intenţionăm să le desfășurăm în Europa nu ameninţă și nu pot ameninţa apărarea disuasivă strategică a Rusiei”, a spus purtătorul de cuvânt al Consiliului pentru Securitate Naţională a SUA, conform The Telegraph. În replică, Medvedev, atunci în poziţia de lider la Kremlin, a ameninţat că își rezervă dreptul de a revoca tratatele în vigoare privind controlul armelor nucleare.

La o privire de ansamblu asupra dialogului la distanţă dintre SUA și Rusia, se poate ușor concluziona că „preocuparea” pe care o manifestă ministerul rus de Externe nu aduce niciun element de noutate. Probabil că și în perioada următoare vom asista la același gen de poziţionări. Nu este exclus însă ca tocmai ceea ce este deocamdată un joc al declaraţiilor să se transforme în ceva mult mai neplăcut, inclusiv pentru România. S-ar putea ca multe să depindă și de rezistenţa nervilor vecinilor noștri de la răsărit.

DISTRIBUIE: