Astăzi, mai multe publicaţii franceze cunoscute, printre care „Le Monde” și „La Croix”, dar și televiziunile BFMTV și France 24, au luat decizia de a nu mai publica fotografiile teroriștilor care comit atentate fiindcă, inevitabil, aceștia devin eroi pentru restul persoanelor radicalizate care ar putea fi astfel impulsionate să le urmeze exemplul. În Franţa, decizia a stârnit o polemică aprinsă. Este gestul unul de demnitate sau de lașitate?

De curând, a făcut înconjurul internetului o „hartă a fricii”, adică o hartă a „atacurilor din Europa ce au lăsat continentul în teroare” (observaţi titlurile bombastice din presă). Această hartă ne spune că bătrânul continent a fost marcat în ultimii doi ani de 18 atentate, care au lăsat în urmă 443 de morţi și mii de răniţi (Turcia este inclusă). Fiecare dintre aceste atacuri a fost „acoperit” în presă până în cele mai mici detalii. Ba chiar cu fiecare nou detaliu care iese la suprafaţă, oricine se consideră „cineva” în presă trebuie să brodească un întreg articol despre asta, exceptând, poate, ultima perioadă, când atacurile se succed cu atâta repeziciune, încât presa sare de la unul la altul fără să mai aibă timp să scoată ceva senzaţional. Pentru că aceasta este de multe ori impresia, că, pe lângă o datorie primordială de a informa oamenii cu privire la un breaking news, de multe ori presa „mulge” evenimentul și chiar denotă pe alocuri un soi de curiozitate macabră. În final, totul capătă un iz de senzaţional, publicul simte că are motive întemeiate să trăiască cu frică, iar viitorii teroriști văd în asta succesul campaniei lor și sunt impulsionaţi să acţioneze. Astfel, presa franceză ia o decizie „controversată”, de a se autocenzura.

Demnitate sau lașitate

Conform Hotnews, Le Monde a luat decizia de a nu mai publica fotografiile teroriștilor pentru că nu mai contează atât de mult profilul individual al acestora și pentru că vor să evite glorificarea postumă a lor. „După atacul de la Nisa, ne-am dat seama că ne simţeam foarte inconfortabil în legătură cu o serie de fotografii din trecutul atacatorului”, a declarat publicaţia pentru AFP, referindu-se la imaginile în care Mohamed Lahouaiej Bouhlel își încorda mușchii sau dansa salsa. Asemenea fotografii „nu sunt pertinente pentru a le descrie backgroundul”, a conchis publicaţia citată.

Aceleași argumente le aduce și canalul de știri BFMTV care mai adaugă ideea că publicarea acelor fotografii s-ar putea transforma într-o campanie de recrutare pentru SI. Reacţiile din partea publicului au fost mixte. În timp ce unii sprijină decizia, pe motivul că trebuie tăiată nevoia teroriștilor pentru publicitate în presă și online, alţii consideră că este mai important să știe cum arată un anume terorist, pentru a vedea dacă nu cumva ar putea oferi informaţii despre el. Postul de radio Europe 1 va merge și mai departe și nu va mai face publice numele teroriștilor. Totodată, publicaţia creștină La Croix a anunţat că va publica doar prenumele atacatorilor și iniţiala numelui de familie, conform Republica.ro.

Pe de altă parte, anumiţi experţi francezi în terorismul jihadist au explicat că măsura este ineficientă și eronată. De exemplu, autorul Wassim Nasr, care este și jurnalist la la France 24, crede că asta va lăsa loc teoriilor conspiraţiei și a site-urilor de propagandă ale extremelor politice, care vor încerca să deturneze discuţia. El a dat exemplul de la Nisa, când publicarea întârziată a imaginilor cu teroristul a lăsat loc teoriilor că autorităţile vor să ascundă faptul că teroristul este arab. Un alt expert, David Thompson, explica că difuzarea acestor informaţii nu afectează numărul de atentate produse ulterior și că eroizarea teroriștilor se face pe mediile de difuzare jihadiste, teroriștii neavând nevoie de ziare precum Le Monde pentru asta. Cu toate acestea, un studiu publicat recent indică tocmai contrariul: tratarea în manieră senzaţionalistă în presă a actelor de terorism rezultă în provocarea mai multor asemenea acte.

În plus, acești experţi nu fac nicio referire la responsabilitatea presei cu privire la tonul pe care îl lansează în public pe această problemă. „Mass-media promovează terorismul punând accent pe frică și pe incertitudinea viitorului”, explică un studiu realizat pe mesajele difuzate în presa americană după 11 septembrie 2001. Politicienii au jucat cartea fricii pentru a obţine sprijin popular pentru noul rol pe care America se pregătea să îl joace în politica externă. Acel sprijin a fost obţinut prin folosirea presei pentru difuzarea mesajelor de frică și răzbunare.

Puterea comunicării prin media

Mass-media oferă o platformă oricui are ceva de spus care poate genera niște vizualizări și like-uri în plus. O bună parte a succesului lui Donald Trump se datorează faptului că presa americană i-a publicat și republicat toate ideile aproape fasciste și discursurile pline de ură, spre amuzamentul cititorilor, și mai târziu spre groaza unei lumi întregi. Donald Trump fără un pupitru și un microfon este un candidat lipsit de orice substanţă și capacitate politică, însă aceste lucruri nu i-au fost refuzate la timp.

În aceeași idee, un raport intitulat „Califatul virtual”, realizat de think tank-ul Quilliam Foundation, descrie gruparea Stat Islamic drept mai curând o forţă media decât una armată. Mesajele sale propagate online au făcut ca nu mai puţin de 30.000 de oameni să se alăture războiului din Orientul Mijlociu. Când președinţii Franţei și Germaniei anunţă că suntem efectiv prinși într-un război și că acesta abia a început, prin excesul de zel al presei mainstream care se propagă pe toate canalele de socializare, răul deja s-a banalizat, iar ura faţă de semeni este o valoare căutată printre cei care se lasă îmbătaţi de discursurile naţionaliste.

Pentru cei de la Le Monde, „această bătălie nu este doar responsabilitatea forţelor armate, a forţelor de ordine, a serviciilor secrete și a politicienilor. Ne privește pe toţi ca societate și în primul rând pe cei care facem parte din acest peisaj media redesenat de revoluţia digitală. Fără o conștientizare din partea companiilor care controlează reţelele sociale, site-urile de știri, va fi din ce în ce mai dificil să reziști acestei strategii a urii. Cei mai buni aliaţi ai săi, intoxicările, sunt puși astăzi pe același palier ca informaţia credibilă și verificată.” Făcând referire la atacul din Japonia și la altele recente, care nu implică teroriști, ci oameni dereglaţi psihic, jurnalistul Cristian Tudor Popescu avertiza că „vehiculul pentru acest val ucigaș este internetul, nu este islamul”, persoanele cu probleme psihice fiind „inspirate” să acţioneze acum tocmai de mediatizarea acestui fenomen. „Mass-media nu trebuie să mai fie vehicul pentru eroizarea acestor ucigași. Sunt oameni care sunt pierduţi în alienarea urbană occidentală, au impresia nu numai că nu trăiesc, că nu există, ci că nici nu au existat vreodată, că dacă vor muri în condiţia lor de persoane umile, șterse, necunoscute nu va rămâne nimic din ei. Scopul acestor crime este internetul și mass-media”, spune jurnalistul. Iar boicotarea organizaţiilor teroriste poate fi realizată printr-un pact al șefilor marilor televiziuni și ziare, acolo unde este posibil acest lucru. De undeva trebuie să se înceapă, iar Franţa tocmai a dat startul.