Ce putem face după Belgia?

16

În urma atacurilor din Belgia, ne privește în faţă o Europă plină de recruţi pentru renunţarea la ceea ce oferă societatea vestică de azi și pentru crearea unei noi lumi, unde nu există democraţie și libertăţi. Din ce se vede, sunt destule persoane crescute în Europa care preferă a doua variantă. Poate nu înţelegem motivele unui asemenea alegeri, dar vedem efectele ei și înţelegem că trebuie să facem ceva. Dar ce?

Deja ies la iveală aceleași slăbiciuni ale securităţii belgiene care s-au arătat și în cazul securităţii americane după atentatul de la maratonul din Boston. Turcii l-au arestat nu demult pe unul dintre cei trei teroriști și l-au deportat în Belgia cu avertismentele de vigoare, și anume că au de-a face cu un militant extremist. Ibrahim El Bakraoui, cel care s-a autodetonat pe aeroportul din Bruxelles, a fost arestat vara trecută la graniţa Turciei cu Siria, dar, având pașaport belgian, a fost expulzat și eliberat de către belgieni, care nu au putut găsi nicio legătură între acesta şi activităţi teroriste, a declarat chiar președintele turc. Și americanii au mărturisit că suspectau posibilitatea unui atac în Belgia, dar nu au avut „dovezi clare” în acest sens.

În același timp, președintele francez vorbește despre o Europă în război, iar numeroase publicaţii de pe tot continentul îi ţin isonul. Dacă este așa, ar trebui să ne întrebăm la modul cel mai serios ce ar trebui să schimbăm la politicile actuale pentru a scădea, cel puţin, probabilitatea ca un astfel de incident să se mai întâmple. Însă lupta împotriva terorismului nu le este specifică europenilor și există, deci, direcţii spre care ne-am putea orienta.

Ce spune Obama

De fapt, americanii sunt mai implicaţi în lupta împotriva terorismului, în special a grupării SI, decât europenii. Strategia aplicată de președintele american este, în schimb, extrem de criticată, atât în exterior, cât și în interior. După atacurile de la Bruxelles, care se pare că au suscitat puţin și grijile americanilor de rând, președintele Obama nu și-a întrerupt vizita în Cuba și nici măcar nu a renunţat la un meci de baseball care făcea parte din itinerar. Aparenta sa nonșalanţă i-a înfuriat pe republicani, care l-au acuzat că este detașat de fricile americanilor și nu destul de implicat în combaterea violenţei extreme.

Însă atitudinea sa reflectă altceva, ceva de care Europa are nevoie acum, și anume credinţa că o reacţie extremă la un asemenea incident crește importanţa pe care și-o acordă teroristul și îi exagerează influenţa, ceea ce și urmărește acesta. Pe de altă parte, viziunea lui Obama este că frica de terorism în viaţa de zi cu zi a americanilor (și poate nu doar a lor) este exagerată, iar atenţia acordată acestei frici poate provoca un soi de autoparalizie a societăţii și poate fi folosită ca scuză pentru politici greșite, scrie WSJ.

Ce înseamnă politici greșite? Candidatul republican la președinţie, Ted Cruz, a propus supravegherea cartierelor de musulmani de către serviciile secrete și acţiuni militare mai dure în Siria. Președintele i-a adus aminte că astfel de măsuri poate găsi mai degrabă în statul comunist Cuba, de unde chiar tatăl republicanului a fugit în SUA, și că ar fi o încălcare a drepturilor musulmanilor în calitate de cetăţeni americani. Cât despre acţiuni militare, Obama a spus că o bombardare severă a Siriei și Irakului ar fi „inumană” și totodată ar constitui „un mecanism extraordinar prin care SI să recruteze și mai multe persoane doritoare să se sinucidă. Nu este o strategie prea deșteaptă”, citează Reuters. 

Teoretic, argumentele președintelui sunt bune, dar totodată americanii au întreţinut situaţia din Siria prin lipsa lor de acţiune, împiedicând și alte state să intervină la sol, cum ar fi Arabia Saudită. Că ne place sau nu, motivul pentru care acum există un așa-zis armistiţiu în Siria și pentru care vor avea loc, în sfârșit, negocieri de pace este intervenţia militară determinată a Rusiei.

Ce spune Israelul

Hemoragia de teroriști trebuie oprită de la sursă, dar în același timp nu se poate ignora faptul că securitatea pe care o oferă Europa are lacune. O opţiune ar fi federalizarea Europei, prin cedarea suveranităţii unui guvern central și fuzionarea legilor, politicilor și forţelor de securitate. Cât timp fiecare stat este suveran, adică poate decide singur prin ce metode să se apere, fie de teroristi, fie de refugiaţi, nu va exista niciodată o cooperare eficientă între statele membre. Totuși, aceasta este o opţiune extremă, care ridică, pe de altă parte, probleme foarte mari, ce nu pot fi pur și simplu trecute cu vederea.

Până la o asemenea soluţie, Israelul vine să propună o altă soluţie, și anume să îi urmăm exemplul, despre care unii experţi spun că este eficient, având în vedere că ţara este în conflict de ani de zile cu teroriști mai mult sau mai puţin închipuiţi, dar cetăţenii sunt în mare parte protejaţi, iar alţii spun că este ineficient tocmai pentru că nu s-a pus capăt acestui climat riscant. „Dacă în Belgia or să continue să mănânce ciocolată și or să se bucure de viaţa bună, cu democraţia și liberalismul lor, și nu înţeleg că unii musulmani se pregătesc pentru terorism, nu vor fi niciodată capabili să lupte împotriva lor”, a declarat ministrul israelian al Transporturilor şi Informaţiilor, Yisrael Katz. Trecând peste faptul că încearcă să îi ridiculizeze pe belgieni în cel mai prost moment, ideea principală este că lupta împotriva terorismului cere o vigilenţă constantă, nu o beţie a simţurilor care caracterizează câteodată societăţile extrem de liberale.

„I-a luat ani de zile Israelului să dezvolte un sistem de securitate bun și am plătit cu mult sânge până să fie creat cum trebuie”, a declarat Simon Perry, profesor la Institutul de Criminologie al Universităţii Ebraice din Ierusalim. „Europa trebuie să investească resurse în asta, dar și populaţia trebuie să fie implicată în proces.” Ce înseamnă un asemenea sistem? Cei care au vizitat Israelul au avut plăcerea să aibă de-a face, încă de la urcarea în avion la București și până la mersul cu autobuzul pe străzile Ierusalimului cu un șofer care poartă armă, cuverificarea genţilor la intrarea într-un supermarket, mall sau în alte locuri publice, cu gărzi înarmate la hotel, și să nu uităm de un zid în Ierusalimul de Est și de controale la ieșirea și intrarea în oraș.

Este un sistem invaziv și costisitor, dar care este necesar atunci când populaţia ţine la securitate, spun israelienii. Perry crede că americanii și europenii ar fi dispuși la o asemenea intruziune a intimităţii doar dacă atacurile teroriste continuă. În Germania, Peter Neumann, cercetător în domeniul terorismului islamic, a fost vocal în a avertiza că Europa va trebui să accepte faptul că aceste atacuri vor deveni din ce în ce mai comune. Un sistem de protecţie, fie el de tip israelian, de tip federalist sau de cu totul alt tip, va fi necesar în asemenea condiţii.