După atacurile recent petrecute în Germania, a căzut și ultimul bastion care părea neatins de flagelul terorist. Germania era dovada încăpăţânată împotriva unei corelaţii între criza imigranţilor sirieni și amplificarea valului de atacuri teroriste din Europa de Vest. Astăzi, deși nu există dovezi care să lege cauzal valul de imigranţi de atacurile teroriste, statisticile relevă o creștere a fricii publice vizavi de teroriști. Mai interesant însă este că această teamă este mai prezentă în ţările care nu s-au confruntat până acum cu niciun atac.

În mintea multor europeni, criza refugiaţilor și ameninţarea teroristă sunt indisolubil legate, scrie Pew Research, un think tank american cu profil religios. În opt din cele 10 ţări în care Pew a efectuat sondaje, mai mult de jumătate dintre locuitori cred că valul de refugiaţi aduce cu sine un val de teroriști. Cei mai mulţi refugiaţi care au sosit în Europa în timpul crizei imigranţilor provin din ţări majoritar musulmane, afectate de război, cum sunt Siria și Irak. Însă, notează Pew, percepţiile cu privire la acești refugiaţi sunt influenţaţi mai degrabă de atitudinile negative faţă de musulamnii care trăiescc deja în Europa. În Ungaria, Italia, Polonia și Grecia, mai mult de șase din zece autohtoni declară că au o părere proastă despre musulmanii care trăiesc în ţara lor – o opinie care este împărtășită de cel puţin 1 din 4 respondenţi din fiecare naţiune intervievată.

Un segment important de europeni consideră că musulmanii nu vor să participe la viaţa societăţii care îi adoptă, că vor să rămână diferiţi de aceasta și, implicit, refuză să adopte obiceiurile și stilul de viaţă al acesteia. Nu mai puţin de 60% dintre greci sunt convinși de acest lucru. Și tot șase din zece maghiari, spanioli, italieni și germani spun la fel. Un amendament se impune însă aici: procentul de cetăţeni care consideră că musulmanii nu vor să se integreze a scăzut, raportat la valorile din anul 2005. Și, interesant, cea mai mare scădere a fost înregistrată în Germania, unde procentul celor care cred că musulmanii sunt exclusiviști a scăzut de la 88% la 61%. Simultan, Germania este casa a circa 4,8 milioane de musulmani (5,8% din totalul ţării), cu 100.000 mai mulţi decât găzduiește Franţa, unde procentul de musulmani raportat la populaţia totală este de 7,5%. Germania și Franţa rămân gazdele celor mai mari populaţii de musulmani din Uniunea Europeană, deși, la nivelul Europei în general, Rusia se află pe primul loc, cu 14 milioane de musulmani, însumând 10% din populaţia ţării.

Statisticile scot în evidenţă că, deși majoritatea europenilor sunt de părere că creșterea numărului de refugiaţi ar putea duce la o creștere a incidenţei terorismului, mult mai puţini europeni se declară îngrijoraţi că unii musulmani care trăiesc deja pe continent ar putea deveni simpatizanţi ISIS. Sub jumătate dintre cetăţenii fiecărei ţări avute în vedere de sondajul Pew consideră că majoritatea sau că mulţi dintre musulmanii deja prezenţi în ţările lor sunt simpatizanţi ISIS. Cei mai înclinaţi să creadă acest lucru sunt italienii (46%), maghiarii (37%), polonezii (35%) și grecii (30%).

Aceste patru ţări se află pe primele poziţii cu privire la mai multe întrebări care au urmărit să măsoare nivelul de îngrijorare a europenilor cu privire la imigranţi. Sondajul a decantat și câteva explicaţii. Cele mai mari procente de atitudine negativă faţă de imigranţi le-au manifestat respondenţii cu vederi de dreapta. Dar nu doar ideologia politică face diferenţa, ci și vârsta și educaţia, sociologii remarcând că persoanele mai în vârstă și mai puţin educate tind să aibă mai multe opinii negative vizavi de refugiaţi și de minorităţi.

Din nefericire, sondajul Pew nu a cuprins și interviuri efectuate în România. Însă chiar și așa, a surprins faptul că atitudinile negative faţă de minorităţi sunt la ordinea zilei în multe dintre ţările Uniunii Europene și că populaţia de etnie rromă este chiar mai rău văzută decât populaţia musulmană.

Putem vorbi de soluţii în condiţiile în care teama s-a împletit atât de mult cu identitatea naţională a multor ţări europene, încât este pe cale să se tezaurizeze? În loc să descurajeze, statisticile ar trebui să convingă că nu există alt moment mai prielnic pentru soluţii decât acum. Însă este puţin probabil ca soluţiile cele mai viabile să poată fi monetizate pe termen scurt. Totuși, din seria soluţiilor pe termen lung, se remarcă acea propusă de rabinul Jonathan Sacks, distins anul acesta cu premiul Templeton pentru activităţi interconfesionale. „Lumea are nevoie să audă o altă voce din sânul islamului”, spune Sacks. „Avem nevoie ca oameni de toate credinţele să exprime activ opoziţia faţă de teroarea în numele lui Dumnezeu. A fost Machivelli, nu Mohammed, acela care a spus că e mai bine să fii temut decât iubit. Și a fost Nietzsche, ateul, care vedea viaţa ca voinţă de putere.”

DISTRIBUIE: