Scandalul burkini: Fără „libertate, egalitate, fraternitate” pentru musulmance

900

Franţa exagerează cu măsurile de prevenire a atacurilor teroriste. Trei orașe din Franţa: Cannes, Villeneuve-Loubet și Sisco (în Corsica) au interzis musulmancelor să poarte burkini, adică costumul de baie care îmbracă tot corpul, în afară de faţă, și care este cam singura modalitate în care aceste femei se pot bucura de mare, de cele mai multe ori împreună cu copiii lor.

În Sisco, Corsica, primarul orașului a anunţat că interzice costumele de baie de tip burkini pe plajele localităţii pe care o conduce, după ce sâmbătă au izbucnit violenţe între localnici, când un musulman a obiectat că mai mulţi tineri făceau poze soţiei sale, îmbrăcată în burkini. Patru persoane, inclusiv o femeie gravidă, au fost rănite și au fost transportate la spital, iar trei mașini au luat foc. Conform revista22.ro, o sută de poliţiști și jandarmi au fost mobilizaţi în incident și aceștia au fost nevoiţi să facă un cordon de protecţie în jurul familiilor de musulmani. A doua zi, câteva sute de persoane s-au strâns în nordul insulei și, strigând „La arme, suntem la noi acasă!”, au încercat să intre în cartierul periferic Lupino, cu o componenţă etnică mixtă, dar au fost blocate de poliţie. Aceste incidente care implică comunitatea musulmană s-au înmulţit pe mica insulă franceză. Gilles Simeoni, șeful executivului corsican, a avertizat că tensiunile scapă de sub control și sunt direcţionate împotriva populaţiei de origine africană care trăiește pe insulă și care respectă, în marea majoritate, valorile franceze.

Pe 9 august, un eveniment organizat special pentru femeile de religie musulmană, la o locaţie cu piscină privată de lângă Marsilia, a fost anulat de către autorităţi. Câteva zile mai târziu, primarul orașului Cannes, David Lisnar, a anunţat că interzice burkiniul pe plaje sau la piscine, pentru că „indică în mod ostentativ afilierea la islam, în timp ce Franţa și alte locuri cu semnificaţie religioasă sunt ţinta atacurilor teroriste, și riscă să deranjeze ordinea publică”, citează mic.com.  Gândirea complet greșită care stă în spatele acestor noi legi a fost expusă foarte clar în declaraţia șefului administraţiei locale din Cannes, Thierry Migoule: „Nu vorbim despre interzicerea simbolurilor religioase pe plajă, (…) ci de îmbrăcăminte ostentativă care face aluzie la o alianţă cu mișcările teroriste cu care noi suntem în război”, citează AFP. Această declaraţie face o legătură directă între femeile musulmane și terorism, o legătură facilitată doar de simpla purtare a unui anumit costum de baie, pe care l-ar putea purta orice femeie care vrea să se ferească de soare, de exemplu.

Mai întâi s-a interzis purtarea de burqa în locurile publice, iar acum a venit rândul burkiniului. Cu acest tip de gândire, atâta timp cât există fenomene islamice extreme, ar trebui interzis orice le-ar putea aduce aminte francezilor că printre ei trăiesc musulmani. Demonizarea unui costum de baie al cărui rol principal este tocmai să nu ofenseze privitorul, femeia acoperindu-și corpul, în loc să umble în costume din ce în ce mai minuscule și senzuale, arată cât de strâmbă este înţelegerea politicienilor francezi asupra fenomenului terorist la ei în ţară, care are mai degrabă o cauză internă decât externă, din ce s-a văzut până acum. Politicienii vorbesc constant despre integrarea și incluziunea musulmanilor deja prezenţi de zeci de ani în ţară, dar tot ce fac este să îi împingă și mai tare la marginea societăţii.

Ce e și mai rău este că politicienii nu își dau seama că, prin astfel de legi, devin un fel de talibani europeni, care dictează unei minorităţi ce poate și ce nu poate să facă în societate. Care mai este diferenţa dintre politicianul european care obligă femeia musulmană să poarte bikini pe plajă și talibanul care obligă femeia musulmană să poarte niqab? Perpetuând o înţelegere greșită a islamului, acești politicieni se afișează drept feminiști și salvatori ai musulmancelor de sub dominaţia masculină a religiei musulmane, nerealizând că, pentru multe dintre ele, să poată să se îmbrace tradiţional este o alegere proprie, care le oferă comfort și libertate într-o societate hipersecularizată și hipersenzuală, în care ele încearcă să păstreze un grad de modestie și umilinţă, atât interioară, cât și exterioară, cerut nu doar în religia musulmană, dar și în cea creștină.

De fapt, un studiu Pew realizat pe legislaţii în vigoare în perioada 2012-2013, din 198 de ţări, arată că Europa occidentală este dominată de interdicţii privind hainele motivate religios – 18 ţări din 45 (40%) deţineau cel puţin o astfel de restricţie în perioada respectivă, iar de atunci aceste legi s-au înmulţit. De altfel, Europa este prima regiune din lume la capitolul hărţuirea femeii din motive care ţin de vestimentaţia ei religioasă – în aproape jumătate (21 din 45) din ţările regiunii s-a raportat cel puţin un incident de hărţuire. În Orientul Mijlociu, doar Irakul, Libia, Arabia Saudită și Sudanul reglementează îmbrăcămintea femeilor, exemplele fiind mai dese în regiunea Asia-Pacific. Astfel cifrele vin să corecteze impresiile bune pe care vor să le facă politicienii europeni și arată că Vestul occidental, capul de linie pentru respectarea drepturilor și libertăţilor umane, a egalităţii și a diversităţii, nu este nicidecum un eden pentru femeile de religie musulmană.