Europa pare să devină mai mult un continent al înfruntărilor decât al solidarităţii. Problemele se înlănţuie, crizele se amplifică, iar politicienii se duelează în declaraţii. În același timp, curentul naţionalist ia proporţii chiar în zone mai puţin așteptate.

„Europa trece prin proba de rezistenţă cea mai importantă din ultimii 60 de ani”, a declarat ministrul de externe german, Frank-Walter Steinmeier. Cu alte cuvinte, se confruntă cu cea mai complicată situaţie de la înfiinţarea ei. Același oficial susţine că UE este „la răscruce de drumuri”, confruntându-se simultan cu criza euro şi cu cea a refugiaţilor. Soluţia pe care o întrevede el este: și mai multă solidaritate.

Cuvintele sale ar putea fi banale, ţinând cont că același mesaj l-au mai transmis și alţii. Ele intervin însă pe un fond extrem de complicat pentru viitorul Uniunii Europene, care se confruntă cu un val tot mai intens de mișcări centrifuge. Este vorba de o logică naţională care este posibil să dea o lovitură de graţie unei Europe încă debusolate.

Pare că uniunea a început să se joace cu crizele. Steinmeier și-a amintit că, în urmă cu jumătate de an, atunci când la orizont plutea ameninţător spectrul ieşirii Greciei din zona euro, UE a crezut că se confruntă cu „cea mai mare criză existenţială“. Nu s-a stins bine o ameninţare, că alta pare acum să fie și mai dificil de dezamorsat. Nu este vorba doar de fluxul de imigranţi, ci și disensiunile între ţările membre privind maniera de a răspunde acestei provocări. În plus, valul naţionalist, susţinut chiar din vârful piramidei politice, agită și mai mult spiritele.

Fiecare cu viaţa lui

Cât de „bine” o duce Europa la nivelul fiecărei naţiuni o demonstrează nu doar situaţia din București, marcată de o criză politică fără precedent, ci și Polonia. De exemplu, la întâlnirea din Malta a liderilor Uniunii Europene, Polonia este reprezentată de prim-ministrul Cehiei. Este o premieră la nivel european. S-a ajuns în această situaţie ciudată din cauză că preşedintele și premierul în exerciţiu nu se înţeleg deloc între ei, reprezentând două tabere politice opuse. Până nu demult, România juca în același stil.

Şi de parcă nu ar fi suficientă această agitaţie de pe scena politică, ea s-a complicat și printr-o amplă manifestaţie a extremei drepte pe străzile Varșoviei. Zeci de mii de manifestanţi – 25.000, potrivit poliţiei, 50.000 potrivit organizatorilor – au mărşăluit (vezi video), la chemarea extremei drepte naţionaliste, sub sloganul „Polonia pentru polonezi, polonezii pentru Polonia“. Acţiuni de acest tip nu este exclus să se multiplice și dincolo de graniţele Poloniei. Oricum, Germania dăduse startul de mult timp mișcărilor extremiste. În timp ce politicienii se înfruntă, curentele radicale își consolidează impactul în societate.

Surprizele incomode par să se ţină lanţ. Un exemplu concludent, dar și neașteptat, îl constituie Portugalia. Guvernul de centru-dreapta portughez a picat după moţiunea de cenzură. Puterea are toate șansele să fie preluată de opoziţia radicală de stânga, echivalentul platformei Syriza din Grecia. Programul stângii portugheze pare tras la indigo după cel al radicalilor greci: renunţarea la măsurile de austeritate bugetară, anularea unor reforme, creşteri de salarii. „Elevul-model s-a transformat în rebel”, titrează DW, cu trimitere la cuminţenia unei ţări care a aplicat la literă programul de austeritateCum de s-a ajuns la această situaţie, care poate duce la un alt episod al crizei grecești? Problema este că Portugalia s-a aflat în siajul ascensiunii Syrizei, în Grecia, şi a formaţiunii Podemos, în Spania. Pe acest fond, Portugalia și-a modificat coordonatele politicii, iar „fenomenul a fost în mare parte ignorat de Europa”, susţine ziarul german. Acum, „copilul-problemă” Grecia și „elevul-model” Portugalia pășesc împreună.

Nici Germania, locomotiva Europei, nu pare cu mult mai fericită. Presa germană anunţă că împotriva Angelei Merkel se conturează o atmosferă ca în noaptea „cuţitelor lungi”. Cu alte cuvinte, nu este exclusă o lovitură de stat, pe fondul nemulţumirilor venite chiar din interiorul partidului de guvernământ pentru maniera în care cancelarul a gestionat criza refugiaţilor. Miniştrii germani nu mai încearcă să ajungă la un compromis cu Angela Merkel, ci preferă să acţioneze din umbră, scrie presa germană. Comportamentul politicienilor este nociv şi acţiunile lor pot fi încadrate în categoria unui „puci” împotriva lui Merkel, conchide unul dintre editorialiștii germani.

Între timp, unii joacă foarte tare

Apele se agită și mai mult prin jocul pe care îl practică Marea Britanie. Premierul Cameron spune că „răspunsul la probleme nu este întotdeauna mai multă Europă. Uneori (răspunsul) este mai puţină Europă”. Pentru oficialul britanic, nu există decât un singur model viabil. Europa trebuiesă acţioneze cu flexibilitatea unei reţele şi nu cu rigiditatea unui bloc”. Dincolo de această problemă plastică de exprimare, Cameron vrea ca accentul să fie mutat pe instituţiile naţionale. Cu alte cuvinte, Europa ar trebui să devină ceva ce acum nu este. „Vrem un nou aranjament prin care grupuri de parlamente naţionale să se poată uni și respinge legi europene care nu sunt în interesul lor naţional”, a subliniat el.

Prins la colţ, prima reacţie a Bruxelles-ului la scrisoarea premierului britanic a fost favorabilă. „La prima vedere, există un număr de elemente care par fezabile, cum ar fi găsirea unor căi de a întări rolul parlamentelor naţionale”, a spus purtătoarea de cuvânt a Uniunii Europene. Sunt acel gen de reacţii motivate, mai degrabă, de intenţia diminuării șantajului iniţiat de premierul britanic. Propunerile sale de reformă au fost însoţite de o ameninţare. Mai mult naţionalism sau ieșirea din uniune, ar fi în sinteză opţiunea lui Cameron. Pe acest fond, este de așteptat ca și alţii să intoneze la unison același refren. Ungaria îl intonează sistematic de mai mult timp. Este greu de anticipat cum va arăta viitorul Uniunii Europene. Un lucru se poate afirma, totuși, sigur. Europa unită nu va mai fi la fel. Posibil însă din ea să rămână doar amintirea, dacă ușa naţionalismului va fi deschisă.

DISTRIBUIE: