„Afluxul de imigranţi trebuie redus acum. Căci problema imigranţilor extracomunitari poate pune în pericol supravieţuirea Uniunii Europene”, a avertizat ministrul austriac de interne, Johanna Mikl-Leitner. Astfel este din nou aruncat în agenda dezbaterii publice riscul prăbușirii unei construcţii pentru care s-au depus eforturi timp de câteva decenii. Din acest punct de vedere, anul 2016 s-ar putea să intre în istorie ca un moment decisiv pentru soarta visului european.

Se apropie cu pași repezi primăvara. Ar trebui să fie un motiv de încântare. Însă nu toţi privesc lucrurile într-o notă optimistă. Noile valuri de imigranţi chiar îi sperie serios pe politiceni. Replicile și deciziile radicale nici nu mai surprind, dezvăluind instaurarea unei panici care domină unele capitale europene.

Patru ţări din Uniunea Europeană sunt pe cale să nu mai asculte de vocea solidarităţii (Bulgaria, Austria, Slovenia şi Croaţia), considerând că este inevitabilă luarea unei decizii cu privire la oprirea în totalitate a tranzitului imigranţilor extracomunitari, din raţiuni de securitate. Este doar începutul unui efect de domino. Celor patru li s-au alăturat Albania, Macedonia şi Serbia, conform Time. „Nu este posibil să înregistrăm un număr nelimitat de imigranţi şi de solicitări de azil”, spun miniştrii de interne din aceste ţări. Cu alte cuvinte, se pregătește deja actul „spălării mâinilor”.

„Am luat propriile decizii. Pe timp de criză, fiecare ţară trebuie să găsească propriile soluţii”, a declarat Gjorge Ivanov, președintele macedonean. Deja nu se mai poate vorbi de măsuri unitare la nivelul uniunii. „Fiecare scapă cum poate”, cam acesta este mesajul pe care liderii europeni îl transmit, chiar și fără voia lor. Între timp, înaltul comisar pentru refugiaţi al Naţiunilor Unite acuză UE de provocarea unei catastrofe umanitare în Grecia. În faţa unor vinovăţii multiple, se preferă varianta unei declinări de responsabilitate. Singura soluţie pare creșterea controlului la graniţe. Și atunci ce se va întâmpla cu Schengen? O prăbușire a acestui spaţiu poate fi decriptată ca un imens eșec pentru întreaga construcţie europeană.

Un joc cu multe umbre

Uniunii Europene i-a rămas doar numele. Atmosfera devine tot mai încordată, iar acuzele nu încetează să fie aruncate în joc. Se ceartă, acţionează unii împotriva celorlalţi, se întâlnesc la summituri doar ca să amâne luarea unor decizii – comentează unii jurnaliști cu referire la acţiunile lipsite de coerenţă ale politicienilor europeni. Există o tendinţă tot mai evidentă de a se reveni la statele naţionale. „De mult nu mai este vorba doar de soluţionarea crizei refugiaţilor”, a remarcat președintele german, Joachim Gauck. Criza migraţiei, de fapt, nu a făcut decât să scoată la iveală cât de fragilă este pretinsa unitate europeană. Migraţia doar expune lucruri care până acum erau mascate. Concret: un continent cu 500 de milioane de oameni nu este în stare să preia 2-3 milioane de refugiaţi. Sau, dacă o face, este nevoie de multă tensiune și jocuri de culise.

Politicienii se întrec în inconsecvenţe, însă o parte dintre schimbările lor de opinie trebuie citite și în cheie electorală. În multe ţări europene, în acest an se organizează tururi de scrutin. Este suficient pentru ca politicienii să își nuanţeze declaraţiile și să își revizuiască atitudinile. Alegerile din Austria sunt extrem de importante, scrie presa britanică. Astfel, de teama de a nu pierde alegerile în faţa extremei drepte, cancelarul austriac și-a schimbat în mod radical poziţia faţă de fluxul de imigranţi. „Guvernul de la Viena tocmai i-a arătat Germaniei ce înseamnă egoismul naţional”, comentează unii jurnaliști germani. „Astfel o trădează pe Angela Merkel, care l-a considerat până mai ieri un aliat”, sună într-o notă plină de pesimism concluzia acestora.

Și Polonia a solicitat din nou o schimbare în politica Germaniei privind criza imigranţilor. „Calea trasată nu ne va duce prea departe. Avem nevoie de un viraj”, a afirmat premierul polonez, referindu-se la politica deschisă a lui Merkel în chestiunea migraţiei. El a adăugat că pericolul reprezentat de fluxul de imigranţi a fost „subestimat”.

Merkel rămâne pe poziţie

În ciuda acestor divergenţe și mișcări centrifuge, Angela Merkel rămâne pe poziţie, încercând să apeleze la corzile sensibile ale politicienilor, care par tot mai înclinaţi să dea bir cu fugiţii. Într-un talk-show la televiziunea publică, Angela Merkel a subliniat că Europa trebuie să rămână solidară și să demonstreze umanitate. „Nu are niciun sens să cred că pot rezolva problema prin închiderea unilaterală a graniţelor”, a precizat Merkel, citată de DW. Cancelarul refuză și stabilirea unei limite a numărului de refugiaţi. Adică refuză să ia în calcul metoda la care a recurs Austria și pe care ar prefera-o chiar și unii din propriul partid. Dar, în viziunea lui Merkel, singura rezolvare sustenabilă a crizei refugiaţilor stă într-o Europă solidară și nu una care „se retranșează într-un fel de egoism naţional și gata să dea vina pe cineva”, după cum analiza Emil Hurezeanu situaţia critică a Europei. Germania a ajuns ţinta atacurilor concentrate chiar din partea unor foști prieteni. A mai trecut prin episoade de acest gen după fiecare din războaiele mondiale pierdute. Paradoxal însă, acum este „crucificată” pe fondul unor acţiuni mult mai pașnice.

Deocamdată, cancelaria germană pare să fi primit o nesperată gură de oxigen din partea Curţii Supreme de Justiţie. Curtea a fost sesizată de doi sirieni din Germania care argumentau că au drept de liberă circulaţie în spaţiul comunitar. Cei doi au făcut sesizarea pentru a denunţa reglementări din Germania ce stabilesc zone precise de rezidenţă pentru refugiaţi, argumentând că le este încălcat dreptul la liberă circulaţie în spaţiul Uniunii Europene. Judecătorii au decis însă că autorităţile unui stat membru UE le pot impune refugiaţilor extracomunitari să locuiască într-o anumită zonă.

Ne apropiem de final?

Această decizie o încurajează pe Merkel să susţină mai departe politica de relocare a refugiaţilor. În opinia ei, numărul celor care se îndreaptă spre Germania trebuie redus, dar nu prin interdicţii la graniţă, ci printr-o colaborare sustenabilă cu Turcia. De ce este introdusă Turcia în ecuaţie? Fiindcă este singura ţară care îi mai poate da șansa cancelarului german să salveze ideea soluţionării comune, la nivelul UE, a crizei refugiaţilor. Pentru aceasta, Ankara ar trebui să promită la summitul din martie că îi va opri pe refugiaţi pe teritoriul turc. Nu este însă foarte clar dacă Ankara va avea interes să joace rolul de grănicer al Europei. Deocamdată, Germania nu are o altă carte câștigătoare decât să spere în bunele intenţii ale Turciei. Istoria recentă demonstrează însă că în politica internaţională totul este fluctuant. Austria, un aliat de nădejde al Germaniei, tocmai a făcut o piruetă, lăsând cancelaria Germaniei să scoată singură cărbunii din foc. În aceste condiţii, „șansa de a eșua este mare. Dar când vine vorba de Europa și de criza refugiaţilor, este unul din acele momente în care se poate afirma pe bună dreptate: nu există alternativă”, spune Barbara Wesel pentru DW. Nu este exclus ca destinul Europei să se decidă în următoarele zile. Și, odată cu el, și soarta Germaniei.

DISTRIBUIE: