Situaţia migranţilor în UE

59

Ungaria va organiza un referendum cu privire la acceptarea cotelor de refugiaţi, impuse de Comisia Europeană, în contextul în care toate ţările din grupul Vișegrad le-au refuzat, sub o formă sau alta. Acest tip de atitudine poate rezulta în destabilizarea și mai profundă a întregii Uniuni.

Până în prezent, au fost relocate doar puţin peste 10.000 de persoane, în baza acestui acord, dar și în afara lui. Ceea ce înseamnă că o mare parte din cei ajunși în ultimul an în Italia și Grecia se află mai departe tot acolo. Aceștia ar trebui să se întoarcă cu precădere în Turcia, conform negocierilor purtate între Ankara și Berlin și în baza cărora Turcia a primit deja 2 milioane de euro. Pe de altă parte, pentru fiecare migrant întors din Grecia spre Turcia, UE trebuie să preia un refugiat din Turcia, ceea ce nu se întâmplă, iar aproximativ 3 milioane de refugiaţi se află încă pe teritoriu turcesc.

În acest context, este serios pusă la îndoială solidaritatea în interiorul Uniunii. Este motivul pentru care președintele CE, Jean-Claude Juncker, afirma recent că „solidaritatea trebuie să vină din suflet, și nu din legea europeană”. Afirmaţia a fost imediat interpretată de statele din estul Europei ca o asigurare că schema cotelor nu va mai fi obligatorie, însă nu era decât un comentariu subtil referitor la lipsa de solidaritate la care UE asistă de la începutul crizei migraţiei. „Decizia de a-i reîmpărţi pe migranţii din Grecia și Italia (relocare) și pe cei din Turcia și Liban (reinstalare) este una definitivă si cu caracter obligatoriu”, a explicat comisarul migraţiei Dimitris Avramopoulos. Cu toate acestea, Comisia Europeană ar putea admite ca statele care nu vor să își preia cotele conform schemei de relocare să preia, în schimb, refugiaţi din Turcia, contribuind astfel la eforturile de reinstalare. Lucrurile sunt însă departe de a fi clarificate.

Sentimentele anti-imigranţi se menţin înalte în ţările europene, chiar și în cele care s-au arătat cele mai deschise în a-i primi, precum Germania, Austria și Suedia. Pierderea popularităţii Angelei Merkel în Germania, coroborată cu creșterea populismului în ţările-pilon ale UE, precum Franţa, dar și cu spiritul combativ al grupului Vișegrad, ridică mari semne de întrebare cu privire la supravieţuirea Uniunii în forma pe care o cunoaștem, sub presiunea acestui dezastru migraţionist. Este aproape incredibil cum în ţări precum Damerca, care are unul din cele mai bune sisteme sociale din lume și care a ocupat primul loc în topul celor mai „fericite ţări”, partidul de extremă dreapta este al doilea ca popularitate. Acesta este un grup politic care a fabricat și a distribuit recent spray-uri cu piper ca repelent împotriva refugiaţilor.

Tensiunea în Europa este așteptată să crească și mai mult, pe măsură ce europenii plecaţi să lupte pentru Statul Islamic se vor întoarce acasă din cauza unui asalt pe care coaliţia condusă de americani îl pregătește asupra Mosulului. Informaţiile provin de la oficiali americani și europeni implicaţi în eforturile anti-tero. Această ofensivă ar trebui să înceapă în luna octombrie și, dacă va avea succes, gruparea teroristă va suferi daune extrem de importante. Conform datelor Europol, 5.000 de europeni au plecat în Siria și Irak pentru a lupta alături de SI. Dintre aceștia, 1.700 s-au întors deja și încă 3.000 sunt așteptaţi, pe măsură ce coaliţia internaţională reușește să preia din teritoriul controlat de gruparea teroristă. Autorităţile confirmă că atât americanii, cât și europenii fac un schimb mai substanţial de informaţii recuperate din teritoriu, informaţii despre reţelele de teroriști din Europa și despre actorii implicaţi, iar implicarea Turciei în conflict înseamnă că militanţii extremiști se vor întoarce mai greu în Europa via Turcia.

Pe de altă parte, radicalizarea trebuie combătută de acasă, ceea ce presupune și ca refugiaţii care primesc statut de azilanţi să fie cu adevărat integraţi în societate și economie, nu doar să fie împinși la marginea societăţii, unde să formeze enclave fundamentaliste, pentru ca apoi să avem atentate ca la Paris. În Statele Unite, administraţia Obama a lansat iniţiativa „Call to Action”, prin care le cere companiilor să aibă iniţiativă și să ajute în această criză a refugiaţilor. Miliardarul George Soros a fost primul care a răspuns, promiţând să investească 500 de miliarde de dolari în companii deja stabilite sau nou-înfiinţate și în iniţiative cu impact social care îi vor implica pe refugiaţi sau care vor fi înfiinţate la iniţiativa acestora.