Aţi auzit de discursurile despre „starea naţiunii”. Președintele american ţine câte unul în fiecare an, un fel de update în care populaţia află cum este administrată ţara și ce probleme sunt. Același lucru se întâmplă anual și la nivelul Uniunii Europene, deși pare că discursul de anul acesta este primul care a și captat atenţia cetăţenilor ţărilor membre UE.

Șeful Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a prezentat o analiză a stării Uniunii Europene în faţa Parlamentului European, reunit la Strasbourg. Începutul discursului a fost dur și la obiect, așa cum este caracterizat uneori și Juncker. „Am stat aici în urmă cu un an și v-am spus că starea uniunii nu e bună. V-am spus că nu este destulă Europă în această uniune și că nu este nici destulă uniune. Nu o să stau azi în faţa dumneavoastră să vă spun că totul e bine. Nu e. Haideţi să fim sinceri în diagnosticare. Uniunea Europeană se află, cel puţin parţial, într-o criză existenţială”, a declarat șeful CE.

Juncker, care se află la cârma proiectului european de ani de zile, a continuat să spună că niciodată nu a văzut o atât de mare dezangajare între statele membre, care nu se pot pune de acord să acţioneze împreună. Și niciodată interesul pentru propriile ţări nu a fost atât de mare, iar interesul pentru uniune ca întreg, atât de mic. Este ca și cum, câteodată, nu mai există niciun punct de intersecţie între UE și capitalele naţionale. „Niciodată nu am văzut guvernele naţionale atât de slăbite de forţele populiste și paralizate de riscul înfrângerii la următoarele alegeri. Niciodată nu am văzut atâta fragmentare și atât de puţine lucruri în comun în uniunea noastră”, spune Juncker.

Cu toţii avem de luat o decizie importantă

Juncker oferă din primele secunde un portret extrem de grav al uniunii. Urgenţa cu care o face oglindește urgenţa cu care trebuie luate măsuri pentru îmbunătăţirea lucrurilor. Momentul de faţă este unul de cumpănă, în care există un risc real ca întregul proiect european să o ia la vale. Ce vom face? „Ne lăsăm duși de un sentiment natural de frustrare? Ne lăsăm să devenim o colectivitate deprimată? Vrem să lăsăm uniunea să se desfacă sub ochii noștri?” întreabă retoric Juncker.

Putem face asta sau putem să ne dublăm sau chiar să ne triplăm eforturile, pentru a ne ridica de jos și a găsi soluţii la problemele pe care le avem, de la șomaj și inechitate socială, la „munţi” de datorie publică, la integrarea refugiaţilor și la serioasele ameninţări pentru securitatea ţărilor noastre și a uniunii, și să nu uităm de Brexit. Încrederea lumii în Europa este în scădere drastică. Venit de la întâlnirea G20 din China, unde Europa ocupă 7 scaune la masa negocierilor, Juncker admite că au existat mai multe întrebări despre starea Europei decât au existat răspunsuri comune. Se poate lucra în continuare cu Europa, pe diverse paliere, sau va dispărea de pe scena internaţională? Cuvintele, asigurările, promisiunile nu mai funcţionează în momentul de faţă. Lumea se uită la ce face Europa la ea acasă, deci tot de noi depinde ce vor crede ceilalţi despre noi.

Cum se vor rezolva aceste probleme? Nu prin alte discursuri și alte summituri. Juncker este conștient de faptul că discursul său despre starea Uniunii Europene nu va fi primit la fel ca discursul președintelui american despre starea SUA, care este rostit în faţa Congresului american și pe care milioane de cetăţeni îl urmăresc în direct la televizor. Juncker va trebui să spună aceleași lucruri vineri, unde se va întâlni cu liderii naţionali la Bratislava. „Europa nu poate să funcţioneze decât dacă aceste discursuri care sprijină proiectul nostru comun sunt rostite și în fiecare parlament al statelor membre. Europa nu este Statele Unite ale Europei, este ceva mult mai complex.”

Propuneri clare

„Europenii s-au săturat de dispute și certuri interminabile. Europenii vor soluţii concrete la probleme pertinente. Vor mai mult decât promisiuni și concluzii de la summituri. Pe acestea le-au auzit de prea multe ori. Europenii vor decizii luate în comun și urmate de o implementare rapidă și eficientă”, a mai spus Juncker. Iată deci viziunea pe termen lung a proiectului european: o Europă care protejează, care conservă stilul de viaţă european, care le dă putere cetăţenilor săi, care se apără și care își asumă responsabilităţi. În ce se traduce asta mai exact? Iată doar câteva dintre remarcile sale, preluate imediat pe reţeaua de socializare Twitter:

  • „Europa nu este Vestul Sălbatic, ci o economie de piaţă care nu folosește cea mai ieftină forţă de muncă.”
  • „Nu pot să accept ca milenialii, acea „generaţie Y”, să fie prima generaţie mai săracă decât cea a părinţilor.”
  • „Nu voi accepta că laptele este mai ieftin ca apa.”
  • „Europenii nu pot accepta ca muncitori polonezi să fie hărţuiţi, bătuţi sau chiar uciși pe străzile din Essex.”
  • „Ne propunem astăzi ca până în 2020 să echipăm fiecare sat și fiecare oraș european cu acces la internet wireless gratuit de pe lângă marile centre.”
  • „Astăzi ne propunem să dublăm durata Fondului European de Investiţii și să îi dublăm capacitatea financiară.”
  • „Vreau să văd 200 de gărzi și 50 de vehicule la graniţa externă a Bulgariei până în luna octombrie.”

Însă unul dintre cele mai importante proiecte constă în crearea unei apărări europene, propunere făcută într-un moment favorabil având în vedere că Marea Britanie a fost singura ţară care s-a opus vehement acestei idei, chiar folosindu-se de dreptul de veto. Astăzi însă Europa se simte serios ameninţată, atât la est, cât şi la sud, iar o asemenea iniţiativă se poate transforma cu siguranţă într-o motivaţie pentru ţările din Est să se ralieze din nou proiectului european comun. „Europa se protejează”, iată un slogan capabil să unifice din punct de vedere politic continentul, alături de proiectele legate de relansarea creşterii economice, de relansarea investiţiilor şi de crearea de noi locuri de muncă, scrie Le Figaro, citat de RFI. Surse citate de Le Figaro și de Sueddeutsche Zeitung susţin că, dacă va primi undă verde la Bratislava, proiectul va fi discutat de miniștrii din statele membre, pentru a se stabili pașii în vederea implementării sale efective.

De asemenea, Juncker a încercat să vindece unele răni provocate de politica de integrare a refugiaţilor, admiţând că, deși este nevoie mai mult ca niciodată de solidaritate pe această temă, integrarea trebuie să fie voluntară, nu poate fi impusă. Astfel Juncker pare dispus să renunţe la schema de distribuire prin cote a refugiaţilor, al cărui arhitect este, întinzând o ramură de măslin ţărilor din centrul și estul Europei care s-au opus vehement acestei idei. Printre acești doi mari piloni ce ar putea reuni Europa s-au strecurat și alte planuri, cum ar fi crearea unui Corp de Solidaritate, prin care tineri să poată acţiona ca voluntari în caz de calamitate; implementarea unei reţele 5G până în 2025 şi internet wireless în fiecare oraş şi regiune europeană până în 2020; o reformă a pieţelor de telecomunicaţii din Uniunea Europeană care ar putea crea aproximativ 1,3 milioane de locuri de muncă în următorii 10 ani; implementarea unui Sistem European de Informaţii despre Călătorii prin care se va decide cine are acces pe teritoriul european.

În ciuda optimismului lăsat în urmă de acest discurs, care a avut rolul să arate nu doar că starea de lucruri este gravă, ci mai ales că poate fi reparată, Europa va mai pluti ceva timp în ape nesigure. După cum scrie ziarul Le Monde, în materie de leadership, Europa suferă în prezent şi din cauza „motorului franco-german”, paralizat din cauza calendarului electoral. Situaţia nu este roz pentru Angela Merkel, care începe să resimtă în numărul voturilor opoziţia internă reală pentru gestionarea problemei refugiaţilor, la care se adaugă opoziţia externă, din partea celorlalte ţări europene, din cauza mersului economic pe care l-a impus prin măsuri de austeritate. În Franţa, Hollande nu pare deloc capabil să reușească să își asigure un nou mandat, iar Partidul Socialist nu pare să aibă vreo variantă înlocuitoare bună. Astfel ţara se vede căzută în mâna lui Nicolas Sarkozy sau a lui Marine le Pen. Peisajul european rămâne deci întunecat, iar puterea lui Juncker de a-l lumina este diminuată de contestaţiile care i s-au adus de-a lungul timpului, criticat fiind în presa germană, britanică şi americană că este îmbătrânit şi uzat din punct de vedere politic, ba chiar alcoolic. Este acesta „omul Europei”?