Până acum câteva săptămâni, simpla sugestie că o ţară ar putea părăsi blocul euro, o acţiune despre care se spunea oricum că este imposibilă, era tabu. Însă tocmai ministrul de Finanţe al Germaniei a dărâmat acest tabu săptămânile trecute, sugerând o ieșire „temporară”, de 5 ani de zile, a Greciei din zona euro. Acum, Consiliul German al Experţilor în Economie recomandă ca, în anumite cazuri, unele ţări din zona euro să fie lăsate să părăsească blocul. Aceste semne par să indice o schimbare rapidă de macaz în gândirea germană asupra proiectului european, observă cei de la Financial Times. Tocmai când Angela Merkel s-ar fi decis, conform Der Spiegel, să candideze pentru a patra oară la funcţia de cancelar al Germaniei.
Cel mai special raport
„Un stat-membru care nu cooperează niciodată nu ar trebui lăsat să ameninţe existenţa monedei”, au declarat experţii într-un raport publicat săptămâna trecută, sugerând că ieșirea din zona euro ar trebui să fie văzută ca o soluţie de ultim moment. Totodată, ei consideră că și creditorii ar trebui forţaţi să suporte pierderile cauzate de falimentul unor state, pentru a analiza mai serios riscurile înainte de a decide să investească într-o ţară sau alta.
Raportul a fost publicat în timp ce creditorii și guvernul de la Atena întârzie în ajungerea la un acord semnat. Germania conduce negocierile foarte strâns, făcând abstracţie și de recomandările FMI de a permite restructurarea datoriei Greciei, care s-a dovedit a fi nesustenabilă. Germania nu vrea să audă de asta, iar Angela Merkel, cât și ministrul de Finanţe au crescut în popularitate acasă, pentru acest răspuns negativ ferm, scrie FT. Este o atitudine care se răspândește, având în vedere că și Consiliul Independent al Experţilor în Economie spune că, „pentru a asigura coeziunea uniunii monetare, trebuie să recunoaștem că electoratul din ţările creditoare nu este pregătit să finanţeze ţările îndatorate la nesfârșit”.
De asemenea, raportul se pronunţă împotriva mai multor măsuri menite să consolideze integrarea în zona euro, printre care crearea unei trezorerii comune a ţărilor care funcţionează pe euro sau o schemă de asigurări pentru șomerii din aceste ţări. Aceste sugestii nu fac decât să reflecte și mai bine atitudinea de pasăre răpitoare care se resimte din partea Germaniei. Franţa și Italia sunt susţinătoare entuziaste ale acestor tipuri de măsuri care să contrabalanseze accentul pe care Germania îl pune pe programul de austeritate. Ministrul de Finanţe al Italiei, Pier Carlo Padoan, militează pentru o integrare mai profundă, de urgenţă, care să asigure supravieţuirea monedei, printr-o uniune politică. Economiștii germani însă privesc cu scepticism orice mișcare spre o trezorerie comună, dacă statele membre nu vor să cedeze suveranitatea asupra taxelor.
Grecia, gata să iasă
Este foarte posibil ca această atitudine a Germaniei să se fi manifestat și în negocierile cu Grecia de dinainte de referendum. Ar fi un motiv pentru alcătuirea unui plan de urganţă, în cazul întoarcerii la drahmă. Conform unor documente care au fost date publicităţii, fostul ministru de Finanţe, Yanis Varoufakis, ar fi lucrat la crearea unui sistem bancar alternativ care să facă o trecere imediată de la euro la noua drahmă. Se pare că planul ar fi fost autorizat de Alexis Tsipras, doar că acesta nu a permis activarea acestuia.
Veștile i-au luat prin surprindere pe politicieni. Un grup din partidul de opoziţie, care tocmai l-a ajutat pe Tsipras să treacă noul program de reforme prin Parlament, i-a cerut acestuia să clarifice dacă a știut în tot acest timp despre acest plan. De asemenea au cerut ca fostul ministru, care și-a dat demisia după referendum, să fie investigat pe această temă.
În timpul negocierilor cu creditorii, guvernul grec nu a recunoscut niciodată că se gândește serios la un grexit și, cu atât mai puţin, că are un plan pentru acest scenariu. Dar conform documentelor publicate de către organizaţia londoneză Official Monetary and Financial Institutions Forum, Varoufakis era profund implicat în discuţii confidenţiale cu diverse instituţii pentru a pregăti Grecia pentru o astfel de posibilitate, scrie NY Times.
Un eșec neasumat
Criza din Grecia a marcat și o fisură în platoșa troicii. Fondul Monetar Internaţional bate de ceva vreme apropouri pentru relaxarea măsurilor de austeritate în ţările datornice și pentru mai multă stimulare economică din partea ţărilor care și-o permit. Desigur, imboldurile au fost subtile, până la momentul în care Christina Lagarde a anunţat că FMI se retrage dintr-o eventuală înţelegere cu Grecia, dacă Germania nu vrea să includă în această înţelegere și o restructurare a datoriei grecești. FMI le-a prezentat creditorilor un raport în care arată nesustenabilitatea datoriei Greciei și avertizează în legătură cu acordarea unui al treilea împrumut fără măsuri de restructurare. Germania nici nu a acordat raportului atenţia cuvenită.
FMI notează că uniunea monetară nu poate funcţiona fără echilibru, iar Germania, care funcţionează pe surplus economic, se face vinovată de crearea unor dezechilibre „excesive”, în pofida regulilor stabilite pentru zona euro, fără a să fi fost vreodată sancţionată. Ţări precum Germania și Olanda continuă să crească și să se îndepărteze de celelalte ţări din uniune, notează The Telegraph. FMI cere încă o dată ca economiile mari să depună eforturi pentru a reduce aceste dezechilibre și a stimula creșterea și consumul la nivelul întregii zone monetare. În esenţă, ţările din blocul creditor, „care se bucură de spaţiu fiscal și datorie publică mică”, trebuie să sprijine investiţiile și consumul în bloc.
Consecinţele eșecului de a reduce aceste dezechilibre sunt grave. FMI notează că acestea presupun „pierderea unor oportunităţi și mulţumirea cu un rezultat global mediocru în ce privește creșterea și stabilitatea economică”. Statele îndatorate din Sud, cum este Grecia, au încercat să compenseze politica ţărilor bogate printr-o „devaluare internă”, reducând costul muncii și a bunurilor pentru a-și crește competitivitatea. Rezultatele întârzie să apară. Media șomajului general gravitează în jurul a 11% în zona euro, dar printre tineri este la cifre record. Șomajul pe termen lung duce la un alt fenomen periculos, care îi îngrijorează pe economiști. Este vorba despre pierderea setului de abilităţi deprinse pentru cei care lipsesc din câmpul muncii pentru mai mult de un an de zile. Guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, i-a avertizat pe legiuitori că trebuie să se înarmeze într-o luptă contracronometru pentru a combate acest fenomen.
