Vaticanul întinde o mână caldă guvernului comunist de la Beijing

38

În timp ce China tocmai a reintrat în vizorul public prin relaţiile încordate întreţinute în mod voluntar în Marea Chinei de Sud, o altă știre are darul de a ne arăta și cealaltă faţă a Chinei: una dispusă să reia relaţiile diplomatice cu un adversar deja tradiţional. Între Beijing și Vatican este posibil să se deschidă un spaţiu de comunicare.

Papa Francisc pare decis să modifice în mod fundamental relaţia dintre Vatican și China, după o perioadă de zeci de ani caracterizată de suspiciune reciprocă și tensiune, anunţă Reuters. Un grup de lucru cu membri din ambele părţi a fost înfiinţat deja în primăvară și discută despre modul în care se poate rezolva un dezacord care există în momentul de faţă cu privire la hirotonirea episcopilor din China. Grupul de lucru încearcă, de asemenea, să rezolve un litigiu care are în centru opt episcopi, numiţi de Beijing fără să primească aprobarea papală.

Problema de fond

Papa pare să fie pregătit să acorde iertare celor opt, posibil încă din această vară, deschizând calea pentru detensionarea relaţiei dintre Vatican și China. Actualele discuţii vin după mai mult de șase decenii de tensiune, după ce guvernul comunist chinez a decis să îi alunge pe misionari și a început o acţiune împotriva religiei organizate. În timp, Vaticanul a rămas singurul stat occidental care nu are relaţii diplomatice cu Beijingul.

Majoritatea episcopilor recunoscuţi de puterea comunistă au căutat să obţină și binecuvântarea papei. Excepţia o reprezintă cei opt episcopi care au fost hirotoniţi în China și nu au aprobare papală. Din perspectiva Vaticanului, aceștia funcţionează ilegal. Trei dintre ei au fost deja excomunicaţi oficial de către Vatican, potrivit declaraţiilor publice emise de către Sfântul Scaun. Chestiunea este complicată prin faptul că cel puţin doi dintre cei opt se presupune că ar avea copii. Acest aspect vine în conflict direct cu angajamentul celibatului pe care trebuie să și-l asume preoţii catolici. Dacă cei opt vor fi iertaţi, asta ar coincide cu Jubileul Iertării, un an în care catolicii sunt îndemnaţi să obţină iertare pentru faptele lor și să îi ierte pe cei care le-au greșit. Vaticanul speră că iertarea va fi interpretată de către China ca un gest de bunăvoinţă.

Implicaţiile

Pentru Vatican, un dezgheţ în relaţiile cu China oferă perspectiva îmbunătăţirii situaţiei creștinilor care timp de zeci de ani au fost persecutaţi de către autorităţi. Aceasta poate, de asemenea, să deschidă calea relaţiilor diplomatice, oferind Vaticanului acces spre cea mai populată ţară din lume. O relaţie oficială cu China „ar reprezenta un vis pe care Biserica Catolică l-a cultivat timp de mai multe secole: stabilirea unei prezenţe regulate în China, prin legături diplomatice stabile”, a declarat Elisa Giunipero, cercetător în cadrul Universităţii Catolice din Milano, care a studiat istoria Bisericii Catolice din China timp de 20 de ani. Totuși, obiectivul esenţial nu o reprezintă reușita diplomatică. „Scopul contactelor dintre Sfântul Scaun și reprezentanţii chinezi nu este în primul rând, acela de a stabili relaţii diplomatice, ci acela de a ușura viaţa Bisericii”, a declarat purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi.

Pentru China, îmbunătăţirea relaţiilor ar putea însemna îmbunătăţirea imaginii internaţionale și diminuarea criticilor privind încălcarea drepturilor omului. Totuși, printre liderii chinezi există temerea că un acord i-ar conferi Vaticanului posibilitatea de a-și extinde influenţa, ceea ce ar constitui o provocare pentru autoritatea absolută pe care o deţine Partidul Comunist. Nu doar liderii comuniști sunt circumspecţi cu privire la aceste tatonări. Chiar și creștinii din biserica „subterană” din China au rezerve. Aceștia au fost persecutaţi sistematic de către autorităţi, putându-se acum simţi trădaţi de un eventual acord al Vaticanului cu Beijingul. De exemplu, nu cu mulţi ani în urmă, doi episcopi catolici chinezi au fost închiși pentru 40, respectiv 51 de ani. Atunci când au fost întrebaţi unde sunt deţinuţi, oficialii de partid au declarat pur si simplu că nu ştiu. „Nu există libertate religioasă în China”, a declarat Joseph Kung, preşedintele Fundaţiei Cardinal Kung, într-un interviu telefonic. „Noi nici măcar nu ştim unde se află şi dacă mai sunt în viaţă.” Situaţii de acest gen, cel mai probabil, îi determină pe creștinii persecutaţi să își manifeste reticenţa faţă de iniţiativa papală. „O reconciliere completă are nevoie de timp. Dacă înaintezi prea repede, unele segmente ale Bisericii subterane s-ar putea simţi trădate”, a spus Antonio Sergianni, un fost oficial al Vaticanului, bun cunoscător al situaţiei din China. „Însă, dacă papa ne arată o cale nouă, noi trebuie să îl urmăm pe papă”, a completat el.

Se pare că Francisc este hotărât să meargă înainte, continuând demersurile care au caracterizat întreg mandatul său. Astfel, după ce a fost ales papă în martie 2013, Francisc i-a trimis un mesaj președintelui chinez, felicitându-l pentru alegerea sa în funcţia prezidenţială. Apoi, în timp ce zbura spre Seul, în august 2014 (fiind pentru prima dată când autorităţile de la Beijing i-au permis unui papă să intre în spaţiul său aerian), Francisc le-a trimis cele mai bune urări lui Xi și poporului chinez. La începutul lunii februarie a acestui an, papa i-a transmis din nou urări cu ocazia Anului Nou Chinezesc. Două săptămâni mai târziu, pe drumul de întoarcere dinspre Mexic spre Roma, papa a declarat la o conferinţă de presă că „i-ar plăcea mult” să realizeze o vizită în China. În cazul în care acest fapt s-ar concretiza, probabil că vom asista la un moment de mare încărcătură istorică, cu implicaţii multiple care transcend spaţiul religios. Ar fi un semnal puternic de ieșire a Chinei din comunism. Însă, în momentul de faţă, este greu de crezut că guvernul chinez ar risca până într-acolo încât să își submineze în mod voluntar autoritatea.

DISTRIBUIE: