Antropocenul: sigla omului contemporan cu dezastrul

5

Fiinţa umană a alterat clima, geologia şi hidrologia Pământului, profund şi durabil. Au survenit schimbări dramatice indiscutabile, fapt care îi determină pe oamenii de ştiiinţă din întreaga lume să cadă de acord asupra unui concept provocator. Terra ar fi trecut într-o nouă eră, cea a antropocenului, care evidenţiază impactul activităţii umane asupra Pământului. Sosirea oficială a antropocenului ar marca sfârșitul holocenului, timpul geologic în care trăim acum.

„Grupul internaţional de experţi intitulat Anthropocene Working Group continuă să evalueze informaţiile referitoare la stabilirea debutului noii ere geologice”, informează bbc.com. Grupul s-a constituit în 2014, întrunind 37 de cercetători, geologi, climatologi şi ecologiști, pentru a analiza în ce măsură noţiunea de „antropocen” are susţinere în realitate. Termenul a intrat în limbajul comun, după ce Paul Crutzen, chimist olandez și laureat al Premiului Nobel, l-a folosit în anul 2000. Deși termenul este utilizat de mulţi ani, nu au fost clarificate toate implicaţiile sale. Controversele sunt legate mai mult de perioada de început a noii ere decât de conţinutul ei. Iar perspectiva marii părţi a cercetătorilor pare să fie cel puţin catastrofistă. Experţii estimează că, până în momentul de faţă, oamenii au fabricat atât de mult ciment, încât pot acoperi întreaga suprafaţă a Terrei. Jumătate din cantitatea de beton a planetei a fost produsă în ultimii 20 de ani. Aceasta înseamnă o producţie de 500 de miliarde de tone, suficientă pentru a acoperi fiecare metru pătrat cu un kilogram de beton, menţionează The Sydney Morning Herald, potrivit unui nou studiu publicat în revista Science.

Specialiştii au aflat că activităţi precum mineritul sau testarea armamentului greu sunt responsabile pentru folosirea anuală a 57 de miliarde de tone de materii prime. Această cantitate este echivalentă cu de trei ori cantitatea sedimentelor transportate de râurile de pe Terra. S-a estimat, de asemenea, că mai bine de jumătate din suprafaţa de uscat a Terrei a fost transformată pentru a servi activităţilor umane. Mai mult decât atât, oceanul planetar este afectat de prezenţa materialelor plastice, dar şi a altor poluanţi. Nu numai înmulţirea rapidă a speciei umane, ci şi evoluţia tehnologiei şi creşterea economică au alterat mediul, susţine ziarul australian. De exemplu, în fiecare an este produs atât de mult plastic, încât am putea înveli întreaga planetă. În aceeaşi perioadă de timp, prelucrăm o cantitate atât de mare de aluminiu, încât am putea acoperi cu ea întreg teritoriul Australiei. „Sunt o mulţime de dovezi că amprenta umană marchează Pământul, în diferite puncte, dintre care unele destul de semnificative”, a spus Will Steffen, profesor în cadrul Universităţii Naţionale din Australia.

Studiul, publicat în Nature, nu este singurul care încearcă stabilirea debutului „Erei Omului”, alţi savanţi propunând ca revoluţia industrială sau primele teste nucleare să fie folosite ca repere ale debutului noii ere. Pentru a stabili exact începutul acestei noi perioade, geologii caută un semnal clar. „Căutăm aceste «vârfuri de aur», un interval temporal real în care putem arăta, cu dovezi, că întregul Pământ s-a schimbat. Dacă vă uitaţi la tot intervalul temporal geologic, am definit aproape fiecare graniţă dintre două ere în acest mod”, a declarat profesorul Mark Maslin, de la University College din Londra (UCL), coautor al studiului publicat în revista Nature.

Unii cercetători sugerează că un astfel de „vârf de aur” plasează debutul antropocenului în 1610. Sosirea europenilor pe continentul american cu 100 de ani înainte de această dată a reprezentat debutul unei majore transformări globale. „Am fost martori ai deplasării acestor specii de pe un continent pe altul, lucru care a avut un impact fără precedent din punct de vedere geologic, punând Terra pe o nouă traiectorie evolutivă”, a mai spus Lewis. „Atunci s-a înregistrat cel mai mic nivel al concentraţiei de dioxid de carbon, care poate fi măsurată în straturile de gheaţă”, a explicat cercetătorul britanic.

Un alt an care poate fi considerat debutul noii ere ar putea fi 1964. Testele nucleare au început în anii 1940 şi au continuat în anii 1950, iar la începutul anilor 1960 s-au oprit şi a fost impusă o interdicţie în acest sens. „Vârful de aur” este furnizat în acest caz de o creştere a nivelului de carbon radioactiv în atmosferă în perioada în care se efectuau testele nucleare, urmată de o scădere bruscă în momentul în care acestea au încetat.

Suntem într-un trend ireversibil – ar putea fi o concluzie destul de pesimistă cu privire la viitorul vieţii pe această planetă. Nu va exista nicio întoarcere către o epocă trecută. Modelul global al holocenului ar fi dispărut, iar întoarcerea acestuia nu ar mai fi posibilă, sustenabilă ori chiar dezirabilă. Dar nu este neapărat ca lucrurile să continue așa, lasă de înţeles cercetătorii. Intrarea în noua epocă ar trebui să facă omenirea mai conștientă de influenţa ei pe glob, susţin experţii. „Avem puterea de a schimba cursul antropocenului, fiindcă tot noi l-am cauzat”, a spus profesorul Steffen.

DISTRIBUIE: