Unul era licenţiat în economie. Celălalt era absolvent de fizică. Nu doar rockul i-a unit, ci și gestul care le-a adus postmortem titlul de eroi. Amândoi au avut curajul, determinarea și spiritul de sacrificiu pentru a se reîntoarce în capcana clubului din București, reușind să-i salveze pe mulţi dintre cei condamnaţi la moarte. Nu au reușit să facă același lucru pentru ei. Gestul lor eroic creează însă unele dificultăţi de interpretare.

„A murit cum a trăit, ca un adevărat erou” este un mesaj-tribut adus uneia dintre victimele de la Colectiv. Există o regulă nescrisă, ca despre cei morţi să se vorbească numai de bine. În cazul lui Claudiu Petre și al lui Adrian Rugină, cuvintele au acoperire și în fapte. A fost și motivul pentru care președintele Johannis a recurs la un gest simbolic, decorându-i postmortem cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

Gestul lor pare să fie într-un contrast vizibil cu ceea ce unii au vehiculat în ultimul timp pe reţelele de socializare. Nu puţini au fost cei care au sugerat că acel club a găzduit un spaţiu al tenebrelor, un loc în care au fost invocaţi demonii. Asta dezvăluie existenţa unei anumite percepţii faţă de fenomenul rock și modul în care acesta contrastează cu conceptele și standardele creștine. Pe scurt, lumina și întunericul s-au confruntat la Colectiv, partea întunecată ieșind învingătoare.

Partea complicată a poveștii

Tocmai pe acest fond, gestul celor doi iubitori de rock de a sări la propriu în flăcări pentru a-i salva pe alţii generează cel puţin o dificultate de interpretare și de raportare. Iubirea dusă până la sacrificiu este un atribut care face parte din fibra creștinismului. Însă muzica rock și simpatizanţii ei sunt percepuţi ca fiind situaţi mult în afara spaţiului liturgic. Nu întâmplător, un cotidian românesc titra, în urmă cu 5 ani: „AC/DC – ‘Iadul’ rock la București”. Comparaţia a provenit, în general, din mediile religioase. Dacă pe alte meleaguri lucrurile sunt mai nuanţate (s-a ajuns chiar la formula de rock creștin), în spaţiul românesc, religia și rockul sunt extrem de polarizate.

Cei doi eroi erau rockeri (unul chiar toboșar al unei formaţii), dar au recurs la un gest profund creștin. De aici provine și dilema care i-a încurcat pe unii cu privire la modalitatea adecvată de raportare. De exemplu, un preot a scris pe blogul personal (părând să fie ceva mai înţelegător faţă de Claudiu Petre, dar nu și faţă de celelalte victime): „După ce a ieşit din holocaust, a revenit, a salvat un suflet, apoi s-a întors şi nu a mai ieşit. Dacă despre mulţi din cei ce au murit acolo, în aceste împrejurări neclare, e greu de spus dacă pot fi pomeniţi de către Biserică, despre Claudiu un lucru este limpede: da, poate şi trebuie să fie pomenit la Liturghie”, a constatat acesta.

Eroismul, o enigmă infinită

Dacă această poziţie este mai degrabă una de compromis pentru a masca o realitate complicată, o altă opinie surprinde prin sinceritatea celui care o exprimă. Îi aparţine unui alt preot, care nu a ezitat să sugereze că a fost mai multă lumină în sufletele celor doi salvatori decât în ale celor care încearcă să o etaleze pe la altarele bisericii.

„Mai mult ca sigur că nu aveau în camerele lor cutiuţe cu moaște sfinte. Dar s-au întors în foc de două ori pentru aproapele lor. Eu nu stiu dacă m-aș fi întors măcar o singură dată. Ei au împlinit cea mai mare poruncă a lui Iisus – nu este dragoste mai mare ca atunci când cineva își pune sufletul pentru aproapele lui. Eu nu sunt în stare să o împlinesc nici pe cea mai mică. Nu s-or fi jucat ei de-a lumina, dar sufletele lor curajoase s-au făcut cu totul lumină. Mă plec cu cutremur în faţa jertfei lor, ca și cum ar fi intrat în foc să-mi salveze copilul”, scrie un preot pe blogul său.

Este greu de identificat sursa eroismului. Nu se știe care este matricea de decizie a eroilor. De ce unii renunţă cu ușurinţă la spiritul de conservare, în timp ce alţii nu ar fi în stare să miște niciun deget? Nu s-a atestat o genă a eroismului. Mai degrabă, sunt factori complecși și diverși care intervin în ecuaţie și care gravitează în jurul educaţiei, culturii sau al orizontului vieţii. În cartea Efectul Lucifer, Philip Zimbardo insistă pentru cultivarea unui eroism cotodian, de zi cu zi, a unui „eroism care constă în abilitatea de a rezista forţelor situaţionale puternice care îi prind cu uşurinţă în capcană pe cei mai mulţi oameni”. Malala, Kyle Carpenter, Tyler Doohan arată că dragostea dusă până la sacrificiu nu are graniţe de vârstă, nici de convingeri religioase. „Eroul… om care cunoaște lucruri mai de preţ decât viaţa”, spunea filosoful Lessing. Este vorba de o filosofie de viaţă, un tipar de gândire, un orizont metafizic care depășesc capacitatea omului de a le explica. Poate că și de aceea conceptele fundamentale ale creștinismului nu se rezumă doar la iubire, ci și la reprimarea emiterii de judecăţi la adresa altor persoane, oricât de incomode ar putea părea preferinţele sau stilul lor de viaţă.

Iubirea, o valoare universală

„A trăit ca un războinic heavy metal și a murit așa cum a trăit, întotdeauna ajutându-i pe alţii, un erou adevărat”, este mesajul unei trupe britanice la adresa toboșarului-erou. Este un text greu asimilabil în mediul religios, tocmai pentru faptul că mixează cele două elemente contrastante, pe un fond explicit al inexistenţei componentei spirituale. „Faptele tale strigă la mine atât de tare încât nu mai pot să-ţi aud vorbele”, spunea , un teolog și eseist american, făcând trimitere la clivajul care se poate instala între pretenţii și realitate. Ideal ar fi ca etica să fie împletită și cu explorarea religioasă. Nu toţi reușesc însă această performanţă sau poate că nu o fac după tiparele tradiţionale. Cert este că Adrian Rugină a avut de partea sa etica, demonstrând că iubirea absolută, care se sacrifică, este universal valabilă. Dificultatea majoră nu ar trebui să rezide în faptul că persoane detașate de tradiţionalismul religios au fost dispuse să recurgă la sacrificiul suprem. Această dilemă este artificial creată, ea rămânând în vigoare doar acolo unde  iubirea, ca atribut fundamental al lui Dumnezeu, este sechestrată în microuniversul vreunei biserici.

DISTRIBUIE: