Cea mai mare frică a laureatului cu Premiul Nobel pentru Economie

9

Seceta este atât de mare în Mexic, încât au ieșit la suprafaţă ruinele unei biserici din secolul XVI în mijlocul barajului Nezahualcóyotl, din statul Chiapas, unde nivelul apei a scăzut cu 25 de metri. Biserica, ce este cunoscută drept Templul din Santiago, se afla sub apă încă din 1966.

La capătul celălalt al lumii, o ţară întreagă de fermieri se usucă sub o secetă și o foamete care nu mai contenesc. Fermierii din Etiopia nu au văzut decât o singură ploaie pe lună în sezonul de ploi, adică din iulie până în septembrie. Agricultorii au însămânţat pământul și de câte 3 ori, sperând la ploi care nu au mai venit. Animalele, câte s-au cumpărat, au fost vândute pe preţuri de nimic, iar altele au murit de foame. Oamenii sar și ei peste mese și încearcă să își mai păcălească foamea, rumegând frunze de khat, o plantă care domolește apetitul și care în Europa este clasificată drept drog.

În Cornul Africii însă, băștinaşii mestecă de secole frunze de khat datorită proprietăţilor ușor stimulante, pentru mulţi reprezentând o componentă firească a vieţii sociale, conform Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Din iulie, guvernul etiopian a acordat ajutoare de 192 de milioane de dolari, însă nu este destul și este nevoie de finanţare externă, în valoare de aproape 600 de milioane de dolari. Întregul Corn al Africii trece printr-o perioadă extrem de lungă de secetă severă, scrie NYTimes.

Profesorul August Deaton, pe lângă alţi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie, este un optimist declarat. Cartea sa, The Great Escape (Marea scăpare), este o încântare pentru oamenii de rând, care află că trăiesc în cel mai bun secol posibil. „Viaţa nu a fost niciodată mai bună”, conform celor mai importanţi indicatori – cât timp trăim, cât de sănătoși suntem, cât de fericiţi suntem, cât de informaţi suntem –, spune Deaton. Cu toate acestea, nu totul este roz. Grija sa cea mai mare este încălzirea globală, care, deși este în continuare negată de oameni de rând și de lideri deopotrivă, continuă să aibă efecte din ce în ce mai devastatoare.

Armata americană a avertizat deja că în părţi ale Africii și ale Orientului Mijlociu au loc ciocniri violente pentru accesul la puţina apă care a mai rămas. Puteri majore încă trebuie convinse să ia măsuri împotriva factorilor poluanţi, în condiţiile în care din nou s-a dat startul unei curse a înarmării militare, informaţionale și chiar nucleare. Astăzi, cei mai mulţi dintre noi trăiesc în condiţii pe care poate bunicii sau străbunicii noștri le-ar considera luxoase. Cu toate acestea, niciodată nu am trăit cu o asemenea ameninţare existenţială plutind constant deasupra capetelor noastre, scrie Reuters.