Criza din California: „Apă, mă gândesc doar la apă”

1143

„Apă, apă, apă. Înainte nu mă gândeam deloc la asta. Acum, nu mă mai gândesc la nimic altceva”, spune Paula Garcia, soţie, mamă a patru copii și supravieţuitoare a secetei din Califonia, cel puţin până acum.

De câteva zile, familia a rămas complet fără apă, după ce seceta de cinci ani care s-a instalat peste California a ajuns și în San Joaquin Valley. Mai întâi a distrus viile, pe care cei doi soţi le culegeau în fiecare an. Apoi a secat râurile, unde pescuiau, și puţurile de mică adâncime ale comunităţilor rurale cu muncitori imigranţi. La început, soţii Garcia au donat bani pentru eforturile umanitare din localitate și și-au împărţit apa cu prietenii care nu mai aveau, fără să își închipuie că seceta ar ajunge și la ei, la un trotuar distanţă de un Starbucks.

„Trebuia să fie o curte grozavă. Flori, piersici, pepeni, pruni, avocado”, gândesc cu amărăciune cei doi. Într-o zonă unde cel puţin jumătate dintre locuitori depind de apa care le vine din puţ, al lor a fost numărul 1.352 care a secat, în ciuda asigurărilor pe care le-au primit cu privire la adâncimea lui, de 25 de metri. Autorităţile le-au spus că singura soluţie permanentă ar fi să sape un nou puţ, la o adâncime de peste 100 de metri. Asta i-ar costa în jur de 40.000 de dolari, bani pe care nu îi au.

Tocmai ploaia și solul fertil au adus familiile în San Joaquin Valley, producătorul agricol numărul unu din California. Părinţii Paulei Garcia au emigrat din Mexic în anii 1970 și au venit în Statele Unite ca să culeagă portocale. Și Paula, și soţul ei și-au petrecut adolescenţa și primii ani ai maturităţii făcând aceeași muncă: umpleau cutii de struguri pentru 52 de cenţi pe oră. Până la urmă, ea s-a angajat ca administrator la o clădire de apartamente, iar el s-a orientat către o fermă de lactate. În șapte ani, au economist destui bani pentru a-și cumpăra casa și terenul.

Însă, după 5 ani de secetă, totul din Central Valley este pe cale să se schimbe sau să dispară. Vârfurile munţilor se golesc de zăpadă, incendiile consumă vegetaţia care a mai rămas, nivelul solului a scăzut câţiva zeci de centimetri, după ce apa din subteran a secat, iar coioţii și urșii bruni au început să coboare în Vale și să intre în curţile oamenilor, disperaţi după apă și mâncare. Confruntaţi cu acest mix de circumstanţe, oamenii au început să plece, în căutarea unor noi soluţii, noi locuri de muncă. Aproape 15.000 de persoane și-au pierdut locurile de muncă în Central Valley, conform autorităţilor, și 2 miliarde de dolari au fost pierduţi. „Toată lumea trece prin asta. Seceta se termină. Apa se întoarce. Ce altceva putem să facem? Vieţile noastre sunt aici”, spune Gamboa Garcia. „Poate, dar dacă toată lumea pleacă, nu vreau să fim ultimii rămași”, îi răspunde soţia.

DISTRIBUIE: