În anul 1984, britanicii au ascultat melodia „Do They Know It's Christmas?", scrisă de Bob Geldof și Midge Udre, și le-a plăcut așa de mult încât a devenit hitul acelui Crăciun și a stat în top 5 săptămâni. Versurile piesei vorbeau despre o secetă de dimensiuni apocaliptice din Etiopia și, în timp ce devenea una dintre cele mai bine vândute melodii din istoria Marii Britanii, strângea și un ajutor umanitar de 8 milioane de dolari. Însă nu banii aceștia au fost cheia ieșirii din perioada de secetă și foamete.

Corespondentul BBC Michael Buerk alerta acum 30 de ani că etiopienii, cunoscuţi ca unii dintre cei mai devotaţi creștini, erau loviţi de o secetă „biblică”, descrisă ca fiind cea mai apropiată experienţă a iadului pe pământ. Întreaga provincie Tigrayan a fost afectată, iar după succesul melodiei lui Geldof, aceasta a devenit sinonim cu „refugiaţi”, „nefericire”, „ajutor din Vest”. Acum, BBC scrie că locuitorii din acea zonă erau descriși ca „exemplare ale suferinţei pasive, dependenţi de mărinimia restului planetei pentru a supravieţui de la o zi la alta”. Însă, în realitate, lucrurile nu erau deloc așa.

Treizeci de ani mai târziu, în satul Abr’ha Weatsbaha se sună din corn – un semnal care cheamă orice bărbat și femeie peste 18 ani și în stare bună fizică, la 20 de zile de muncă în folosul comunităţii. Un râu de oameni (aproximativ 3.000) se strânge cu lopeţi și târnăcoape să domesticească deșertul. „Acesta e felul în care regii axumiţi făceau treaba acum 2.000 de ani. Și cu aceleași unelte”, spune unul dintre ghizi.

Până la 10 dimineaţa s-a pornit deja lupta de a transforma dealurile uscate în terase în trepte care să capteze apa de ploaie și să prevină inundaţiile devastatoare, care au loc anual. „Surorile o fac pentru ele însele”, spune o femeie despre celelalte colege de muncă. Bărbaţii, la fel – de la adolescenţi la un bătrân, care, în ciuda faptului că este olog, a venit să împingă bolovanii la vale. Efortul e condus de liderul comunităţii, Aba Hawi, un bărbat de 58 de ani, care traversează valea dând sfaturi și indicaţii.

În doar 10 ani, pământul a fost transformat radical, dealuri și munţi întregi au fost terasaţi, iar peste 38 de hectare de deșert sunt acum câmpuri fertile. Familiile au mai multe recolte pe an, de porumb, chilli, ceapă și cartofi. Păscutul a fost interzis în anumite zone, unde au prins rădăcini păduri de eucalipt și salcâm. Au fost construite 85 de minibaraje, astfel încât acum fiecare fermier are acces la o astfel de sursă de apă. Datorită acestui succes, acum există o problemă cu oamenii din văile înconjurătoare care se mută aici, pentru a se bucura de oaza comunităţii.

Interesat de rolul pe care Dumnezeu îl joacă în această poveste, reporterul BBC îl întreabă pe Hawi cum vede problema, având în vedere că până nu demult locul ăsta era definiţia expresiei „uitat de Dumnezeu”. Hawi nu e de acord: „Dumnezeu a fost aici când pământul nu era bun. Și e în continuare aici. Dar Dumnezeu îi ajută doar pe cei care se ajută singuri.”

DISTRIBUIE: