Poate planeta să combată singură încălzirea globală?

8

Cercetătorii au descoperit de curând un mecanism prin care efectele negative ale încălzirii globale au consecinţe pozitive în sensul încetinirii încălzirii globale. Cu toate acestea, nu este în niciun caz un motiv de complacere în situaţia în care am ajuns, ci poate, dimpotrivă, este un semn care ar trebui să ne facă și mai responsabili faţă de mediul în care trăim.

Mecanismul este simplu și se întâmplă dintotdeauna, însă odată cu accelerarea încălzirii globale este mai vizibil. Lucrurile funcţionează în felul următor: planeta se încălzește, gheţarii se topesc și din ei se rup acele bucăţi mari, denumite aisberguri, care circulă în ocean, în partea de sud, pe măsură ce se topesc mai departe. Apa care ajunge din aisberguri în ocean este plină de nutrienţi, cum este fierul, care acţionează ca un fertilizator pentru plancton – acele plante marine microscopice care stau la baza lanţului trofic marin. Prin procesul de fotosinteză, planctonul consumă dioxidul de carbon din atmosferă, ceea ce înseamnă că înmulţirea lui atrage după sine o încetinire a ritmului încălzirii globale.

Cercetătorii cunosc fenomenul de ani de zile, însă un nou studiu publicat în jurnalul Nature Geoscience arată că aisbergurile cu lungimi de peste 18 km ar putea fi responsabile pentru captarea a 10 până la 20 de procente din dioxidul de carbon din regiunea de sud a Oceanului Pacific, scrie CSMonitor. „Dacă acești giganţi nu ar fi existat, dioxidul de carbon din atmosferă ar fi fost la nivele mult mai ridicate decât sunt azi”, a declarat autorul studiului, profesorul Grant Bigg, de la Universitatea din Sheffield.

Înseamnă asta că, și dacă se topește gheaţa de la poli, asta ne va salva de schimbarea climei și putem sta liniștiţi și inactivi în acest domeniu? „Nu”, spune Ronalf Kaufmann, cercetător de la Universitatea din San Diego, care a studiat acest fenomen. „Efectul nu este atât de puternic încât să absoarbă tot dioxidul de carbon care este eliberat în atmosferă, dar va reduce ritmul de creștere al nivelului acestuia”, a explicat el. Sau sugerează rezultatele acestui studiu că ar trebui pur și simplu să punem fier direct în apă pentru a grăbi acest proces natural? Răspunsul este tot „nu”, având în vedere că cercetătorii nu înţeleg care ar fi efectele pentru ecosistem. Planctonul este la baza lanţului trofic marin, iar orice modificare a acestuia atrage după sine modificări neprevăzute în întregul lanţ marin, unele dintre ele observate deja.

Și, în timp ce cantitatea de plancton crește punctual în jurul unui aisberg care se topește, per total cantitatea de plancton scade, ca urmare a creșterii temperaturii medii a oceanului planetar. Pe măsură ce oceanul absoarbe dioxid de carbon din atmosferă, acesta este transformat în acid carbonic, care scade pH-ul apei de mare și totodată scade și cantitatea de plancton. Astfel spus, topirea gheţarilor nu poate preveni alte fenomene deja observabile în ocean, precum creșterea nivelului apelor sau încetinirea curenţilor oceanici și modificarea tiparelor climatice, lucru care se traduce prin fenomene meteo extreme. De asemenea, s-a observat mutarea anumitor specii marine spre nord, adaptându-se în timp real la noile condiţii de temperatură și hrană. În continuare, schimbarea mentalităţii și a stilului de viaţă al omului este cheia pentru rezolvarea dezastrului natural care ia din ce în ce mai multă amploare.

DISTRIBUIE: