Ţările care urmează să devină nelocuibile

3120

Corpul uman se poate adapta la temperaturi uscate extreme, prin transpiraţie și răcorirea care vine ca efect al celei dintâi, însă în condiţii de căldură umedă (căldură și umiditate), temperatura nu ar trebui să depășească 35 de grade Celsius. Aceasta ar fi limita de supravieţuire pentru o persoană sănătoasă într-un mediu exterior, dar bine ventilat, însă pentru cele mai multe persoane ar fi oricum o temperatură prea ridicată, au calculat experţii.

În circumstanţele în care încălzirea globală se va accentua nestingherită, regiuni ale Golfului Persic, adică Qatar, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită şi Bahrain, vor deveni nelocuibile, iar cei care stau aici vor fi nevoiţi să emigreze în masă spre ţări cu temperaturi moderate, cum ar fi ţările mediteraneene din Europa. Printr-o simulare computerizată, cercetătorii avertizează că, până la sfârșitul secolului, Golful Persic va fi lovit de valuri de căldură nemaiîntâlnite.

„Raportul temperatură-umiditate va face ca oamenii să resimtă o temperatură de 74 până la 77 de grade Celsius, pentru cel puţin şase ore pe zi. Va fi atât de cald, încât corpul uman va fi incapabil să mai producă transpiraţie pentru a se răcori, lucru ce se va dovedi extrem de periculos până şi pentru cele mai sănătoase persoane”, citează RFI din studiul publicat în revista Nature Climate Change. Cercetătorii preconizează că, până să se ajungă la acel stadiu, regiunile vor fi lovite de valuri extreme de căldură aproximativ la fiecare zece ani, care vor provoca victime în masă. Studiile anterioare sugeraseră că asemenea condiţii vor fi atinse peste 200 de ani, însă noile metode de cercetare, bazate pe modele climatice care se concentrează pe condiţiile și topografia locală, au redus timpul la jumătate. Steven Sherwood, unul dintre cercetătorii care sugerase că anumite părţi ale lumii vor deveni nelocuibile în 200 de ani, a spus că nu are niciun motiv să se îndoiască de rezultatele noului studiu, dar că trebuie lucrat la îmbunătăţirea acestor modele pentru a construi încrederea publicului în rezultate, scrie NYTimes.

Problema nu este atât în orașele dezvoltate și bogate, precum Abu Dhabi sau Dubai, ci în zonele mai sărace. Unul dintre autorii studiului, profesorul Elfatih Eltahir, de la MIT (Institutul Tehnologic din Massachusetts), spune că cel mai mult vor avea de suferit persoanele care lucrează în aer liber şi cele care nu au un aparat de aer condiţionat acasă ori la birou. Să ne aducem aminte că, doar acum 5 luni, peste 1.500 de persoane au murit în India, în urma unui val de căldură care nu a ţinut mai mult de o săptămână. Valurile de căldură au devenit mai intense, mai îndelungate și mai frecvente pe tot globul, scrie BBC. În fiecare an, în SUA mor de hipertermie în jur de 650 de persoane, o cifră mult mai mare decât cea a deceselor cauzate de tornade, uragane, inundaţii și cutremure, toate combinate, conform CDC. Iar un studiu publicat anul trecut avertiza că, până în 2050, numărul deceselor provocate de căldura extremă s-ar putea tripla.

Pe de altă parte, Groelanda se topește. Acolo unde înainte era un peisaj cu totul îngheţat, acum curge un râu albastru care se strânge într-o gaură enormă, unde rata mortalităţii este de 100% pentru cine s-ar întâmpla să cadă în ea. Cercetătorii în hidrologie trebuie să colecteze apă din râu, pentru a înţelege mai bine consecinţele încălzirii climatice. Informaţiile le vor spune cu cât va crește nivelul apei mării și ce se va întâmpla cu orașele de coastă pe măsură ce Groelanda se topește. Fiecare expediţie e atât de periculoasă, încât nu se putea face decât într-o echipă de cel puţin două persoane, dotate cu 360 kg de aparatură pentru ca să stea mai multe zile cu corturile pe gheaţă. Expediţiile sunt plătite de guvernul american prin acordarea de granturi unor agenţii precum NASA. Din nefericire, lideri politici, în speţă republicani, susţinători ai industriilor care poluează mediul, neagă acurateţea studiilor care spun că încălzirea globală este un păcat făcut de om și caută să taie cât mai mult bugetele acordate pentru studii. Asta nu va avea însă niciun efect asupra consecinţelor acţiunilor pe care le desfășurăm zi de zi. În privinţa încălzirii globale, timpul nu poate fi dat înapoi, scrie NYTimes.