Printre antreprenori și carieriști este prevalentă o anumită gândire și atitudine care pune cariera sau afacerea pe primul loc. Este o prioritate care ajunge să calce în picioare restul, inclusiv familia și prietenii, dar în special sănătatea.

Joshua Steimle este antreprenor și i-a văzut pe alţi „colegi” de breaslă sacrificând toate aceste lucruri, uneori cu consecinţe tragice. Joshua spune că și el a făcut la fel, dar a avut noroc, pentru că în perioada respectivă, în care a făcut din afacere cea mai importantă prioritate, soţia i-a rămas alături, nu și-a stricat iremediabil prieteniile și nici nu a murit. Astăzi, lui Joshua îi pasă mai mult de programul de sport decât de afacere.

Pentru mult timp, Joshua a crezut că dacă nu pune afacerea pe primul loc înseamnă că nu face totul pentru a avea succes. În acest succes stau și salariile și beneficiile a 14 angajaţi și încrederea a 40 de clienţi, care depind de anumite rezultate care să ducă la creșterea afacerilor lor. Acesta este însă un sistem distructiv de gândire. „Dacă viaţa mea este alcătuită din 10 priorităţi, nu înseamnă că dacă mut afacerea de pe locul doi pe primul loc o să înregistrez un beneficiu major.” Trebuie găsit acel algoritm de prioritizare din care să rezulte cele mai multe situaţii de tip win-win.

În fiecare zi, Joshua are 100 de lucruri importante de făcut pentru afacerea lui, dintre care 50 sunt urgente, dar nu există nicio cale prin care poate să răspundă la mai mult de 10 odată. În același timp însă, petrece cel puţin 10 ore pe săptămână concentrându-se pe sport, și nu pe afacere. Dacă o întâlnire cu un client se suprapune cu un antrenament, reprogramează întâlnirea. Face asta pentru că își poate permite să piardă un client, dar dacă își face un obicei din anularea antrenamentelor, curând le va întrerupe cu totul.

Dacă se întâmpla asta, și sănătatea s-ar putea să o ia la vale. „Productivitatea la serviciu dispare. Devin deprimat. Îmi pierd motivaţia de a mă strădui pentru succesul afacerii.” Joshua spune că a învăţat din experienţă că, atunci când excelează într-o zonă a vieţii, îi este mai ușor să exceleze și în altele, iar sportul este ceva ușor de controlat, ușor de monitorizat. Ori îl face, ori nu.

„Când fac sport devin mai bun în fiecare rol pe care îl am, de soţ, de tată, de prieten, de antreprenor. Dacă m-aș opri fiindcă aș crede că a fi om de afaceri este o prioritate mai mare, atunci aș ajunge să fiu un antreprenor mai prost decât dacă nu aș fi mutat afacerea mai sus pe lista priorităţilor. Când pun sportul înainte se creează o situaţia de tip win-win”, scrie Joshua pentru Time.

Pe măsură ce afacerea sa a crescut, a început să observe că și echipa sa începe să cadă în aceeași capcană. Din acest motiv, vorbește deschis despre faptul că își ia timp din programul de lucru pentru a face sport și propune astfel de iniţiative și în echipă. Ca șef, este conștient că, dacă angajaţii săi pun sănătatea și sportul pe primul loc, înaintea serviciului, ar putea munci mai puţin, dar s-ar simţi mai bine, ar avea vieţi mai împlinite și ar avea rezultate mai bune în orele rămase.

DISTRIBUIE: