Atentat asupra sacralităţii duminicii?

2503

Cu câteva decenii în urmă, cu greu s-ar fi putut intui că duminica se va transforma într-un câmp de bătălie. Societatea hiperindustrializată de astăzi atentează tot mai insistent la invocatul caracter sacru al acestei zile. De aici derivă și o luptă circumscrisă, cel mai adesea, în jurul banilor. Un exemplu concludent în această privinţă îl reprezintă societatea britanică.

„Duminica ar trebui să rămână o zi sfântă de odihnă și de timp petrecut cu familia”, a spus parlamentarul laburist Tristram Hunt. În opinia acestuia, în cazul în care planurile extinderii programului de lucru și duminica vor fi aplicate, cultura Regatului Unit s-ar schimba drastic într-un mod negativ. „În cazul în care (această lege) ar trece de parlament, marile magazine și supermarketuri vor începe să trateze duminica la fel ca orice altă zi de lucru”, a spus Hunt.

Contextul

Acest gen de replici vin pe un fond destul de tensionat care caracterizează societatea britanică. O iniţiativă a guvernului încearcă prelungirea orelor de funcţionare a magazinelor mari în ziua de duminică. Potrivit legilor din Marea Britanie, magazinele care au mai mult de 280 de metri pătraţi au permisiunea de funcţionare pentru doar șase ore consecutive, între orele 10 dimineaţa și 6 seara, în ziua de duminică, spre deosebire de magazinele de mici dimensiuni, care nu au nicio restricţie în acest sens.

„Nu luăm acest demers în derâdere. Sunt greșeli fundamentale în demersurile iniţiate de către guvern și este nevoie de toată atenţia posibilă, nu de procesul inadecvat care a avut loc până acum”, a declarat un purtător de cuvânt al organizaţiei Păstraţi Statutul Special al Zilei de Duminică.

Iniţiativa guvernului are în spate raţiuni de ordin financiar, însă Hunt nu agreează deloc ideea unor venituri suplimentare pentru bugetul naţional, fiindcă, susţine parlamentarul, pentru câţiva bani în plus nu merită să fie pierdut „un aspect distinctiv al culturii noastre naţionale”. Hunt este mai mult decât convins că, pentru multe familii, duminica este singura zi a săptămânii în care timpul poate fi savurat împreună, departe de stresul de muncă sau la școală. „Lucrurile nu se pot măsura doar în lire și penny – este ceva de nepreţuit să ai o zi rezervată familiei”, a comentat politicianul britanic.

Și Biserica Angliei a intervenit în dispută, susţinând că „păstrarea duminicii ca o zi specială este esenţială pentru structura societăţii noastre. Erodarea duminicii va avea un efect dramatic asupra vieţii de familie, fără a se obţine niciun câștig economic”.

Lupta

Bătălia pentru ziua de duminică nu reprezintă o noutate pentru britanici. De exemplu, pe perioada Jocurilor Olimpice, David Cameron prelungise programul magazinelor pe timpul duminicii. Însă, după încheierea celor opt săptămâni de competiţie, nu se revenise la vechea grilă. A fost un prilej bun pentru organizaţiile creștine să îi dea premierului un avertisment. Andrea Minichiello Williams, preşedinta Christian Concern for our Nation, a declarat că este de datoria creştinilor să marcheze şi să protejeze ziua de duminică, fapt pentru care a solicitat guvernului revenirea la programul obişnuit, pentru ca duminica să redevină „ziua sfântă de odihnă”.

Și alte ţări au cochetat cu ideea de a garanta duminica liberă. Iniţiativele de interzicere a cumpărăturilor de duminică vin, în general, din direcţia federaţiilor industriale, dar și a partidelor socialiste, mult mai interesate de drepturile unor categorii sociale. Acestora li se adaugă și mulţi lideri creștini. Argumentele lor vizează deseori protecţia angajaţilor, care sunt expuși riscului de a-și neglija cultura și familia.

Erodarea sacralităţii

Este mai mult decât evident că, pentru unii dintre partizanii luptei pentru „eliberarea” duminicii, primează tot un element specific societăţii capitaliste, și anume cel al dreptului la odihnă. Pe acest fond trebuie înţeleasă și iniţiativa din 2010 a grupului conservator PPE din Parlamentul European de declarare a duminicii zi de odihnă în toată Uniunea Europeană. Atunci proiectul a eșuat. Alţii introduc însă în jocul argumentelor și aspecte care ţin de caracterul presupus sacru al duminicii. Astfel, în anul 2012, papa Benedict făcea un apel la reţinerea de la muncă duminica, pentru a apăra timpul petrecut cu Dumnezeu și cu familia. Conform cotidianului The Detroit News, și Francisc a intervenit de mai multe ori pe aceeași temă, subliniind că prioritatea ar trebui să fie „nu una economică, ci una umană”. Poziţia adoptată de papa Francisc transcende implicaţiile de ordin economic, vizând aspecte care ţin de libertatea naturală a omului. „Poate e timpul să ne întrebăm dacă activitatea în zilele de duminică presupune adevărata libertate”, susţinea suveranul pontif.

După cum se poate observa fără prea mare dificultate, argumentele celor care luptă în favoarea duminicii tradiţionale nu coincid în toate privinţele. Explicaţia este simplă. De prin anii 1870, a avut loc o schimbare de percepţie a zilei de închinare. Astfel duminica este percepută ca timp alocat familiei sau pentru conservarea sănătăţii. În acest context, cu greu se poate susţine că duminica are prea multe în comun cu elementul sacru care i s-a atribuit secole de-a rândul. Atât în Marea Britanie, cât şi în Germania, procentul celor care se declară creştini este de 72%, însă procentul celor care merg la biserică cel puţin o dată pe săptămână este foarte mic: 1,4%, respectiv 1,2%. În Franţa, doar 63% dintre locuitori se declară creştini, în timp ce prezenţa pe scaunele bisericilor este sub un procent (0,9%).

În consecinţă, lupta pentru duminică s-a transformat într-o bătălie pentru un drept care are tot mai puţin legătură cu sfera religioasă. În acest caz, nu mai surprinde faptul că procesul de decreștinare a Europei continuă, implict și al Regatului Unit, în ciuda luptelor pentru menţinerea zilei de odihnă. Lipsită de caracter sacru, orice zi se poate transforma ușor doar într-o zi a familiei.

DISTRIBUIE: