Biserica Angliei este în pragul unei divizări fără precedent. Lovită chiar din interior, nu pare să mai facă faţă nici secularizării care a răvășit-o. Cifrele statistice sunt copleșitor de negative, arătând cât de puternic este trendul decreștinizării unei ţări care a scris pentru multă vreme istoria creștinismului.

Numărul de persoane care participă regulat la serviciile religioase săptămânale a scăzut pentru prima dată sub 1 milion, reprezentând mai puţin de 2% din populaţia britanică, anunţă The Guardian. Această situaţie este îngrijorătoare pentru biserica condusă de arhiepiscopul de Canterbury, cu atât mai mult cu cât nici nu sunt semnale favorabile în vederea redresării situaţiei.

Declinul: problema numărul unu

Statistica publicată recent nu face decât să confirme declinul constant din ultimele decenii în faţa accentuării secularismului și a diversităţii religioase. Peste toate acestea s-a suprapus și un profil destul de îmbătrânit a celor care mai frecventează Biserica Anglicană. Astfel, numărul celor care participă la slujbele acestei biserici a scăzut cu 12% în ultimul deceniu, ajungând la mai mult de jumătate faţă de situaţia din anii 1960.

Alte cifre arată aceeași faţă sumbră a anglicanismului. Biserica a efectuat 130.000 de botezuri, în scădere cu 12% faţă de 2004. De asemenea, a oficiat 50.000 de căsătorii, în scădere cu 19%, și 146.000 de înmormântări, aflate și acestea în scădere cu 29 de procente. Chiar dacă cifrele exprimă o situaţie extrem de îngrijorătoare, liderii bisericii nu par cuprinși de panică. Motivul este simplu. Ei declară că nu sunt surprinși deloc de situaţie. „În timp ce tendinţa recentă din ultimul deceniu continuă, a fost anticipată și continuă să acţioneze în mod radical”, a declarat Graham James, episcop de Norwich.

Mai mult decât atât, nici prea multe speranţe de redresare nu se profilează la orizont. „Nu ne așteptăm ca tendinţa să se modifice iminent sau imediat în următorii câţiva ani, din cauza situaţiei demografice. Ne pierdem anual aproximativ 1% din biserică, din cauza deceselor.”  Având în vedere profilul de vârstă al celor care mai frecventează biserica, nu este exclus, spun liderii anglicani, ca în următorii câţiva ani cifrele să arate și mai rău. Arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, consideră că o explicaţie a acestui trend trebuie identificată în forţa culturii contemporane, care „riscă să devină anticreștină, fie că este vorba de moralitate sexuală, fie de grija pentru oameni aflaţi la începutul sau la sfârșitul vieţii.”

Dezbinarea: problema numărul doi

Unii lideri ai bisericilor anglicane conservatoare au declarat că vor „rămâne la adevăr”, cu ocazia unui summit global (la care participă 38 de episcopi), fapt care a arată cât de puternică este divizarea în interiorul anglicanismului. Factorul dezbinării îl reprezintă homosexualitatea sau, mai bine spus, modul în care unii lideri înţeleg să se reporteze la această chestiune spinoasă.

La începutul zilei a doua de discuţii, fostul episcop de Sydney Peter Jensen, președintele Gafcon, o alianţă de biserici anglicane conservatoare profund opuse drepturilor homosexualilor și căsătoriei între persoane de același sex, a afirmat într-un mesaj video că „puterea lui Dumnezeu este la lucru”. În spatele ideii se poate ghici o luptă intensă cu substrat teologic.

Mai mult, liderii bisericii anticipează că arhiepiscopi din 6 ţări africane – Uganda, Kenya, Nigeria, Sudanul de Sud, Rwanda și Republica Democrată Congo – este posibil să plece de la lucrările summitului, în semn de protest. Aceștia, împreună cu alţi membri ai Gafcon, doresc ca Welby să impună sancţiuni Bisericii Episcopaliene, din Statele Unite, care a generat tensiuni inutile cu privire la problema homosexualităţii, atunci când a decis în 2003 hirotonirea unui preot gay, Gene Robinson, ca episcop de New Hampshire.

O plecare a celor 6 ar putea duce la o scindare și mai adâncă în sânul anglicanismului. Chiar dacă nu va fi o schismă de facto, nu este exclusă o mobilizare și mai puternică a bisericilor conservatoare din întreaga lume sub autoritatea Gafcon. Acest deznodământ este cu atât mai probabil cu cât multe biserici anglicane liberale sunt oripilate de atitudinea homofobă a bisericilor conservatoare din Africa subsahariană. Opozanţii tradiţionalismului teologic cred și ei că o ruptură este inevitabilă și de preferat în locul luptelor fără sfârșit.

Confruntat cu această ameninţare, arhiepiscopul de Canterbury vrea o soluţie de avarie, propunând ca Biserica Anglicană (cu 85 de milioane de membri în întreaga lume) să se reorganizeze ca o confederaţie de biserici, mai degrabă decât să adere la o doctrină comună. Luate împreună, cele două probleme (declinul și dezbinarea) cu care se confruntă în momentul de faţă liderii anglicani nu fac decât să ilustreze cât de profundă poate fi decăderea atunci când se fac pași, fie ei și mărunţi, în direcţia asimilării culturale a creștinismului.

DISTRIBUIE: