Catolicii au motive de satisfacţie, dar și îngrijorările sunt pe măsură. Privind la ultimele statistici, se observă schimbări profunde în configuraţia catolicismului. Sunt anumite tendinţe pe care le putem observa și la alţii, iar viitorul nu oferă prea multe motive de încântare, cel puţin pentru ţările occidentale.

Pe fondul rapoartelor și statisticilor care indică declinul creștinismului, un studiu apărut recent evidenţiază o creștere a numărului catolicilor din întreaga lume cu 57% în ultimele trei decade, între 1980 și 2012. Ar fi una dintre veștile bune pentru spaţiul catolic, susţine Washington Post. „Sunt locuri unde Biserica este în creștere, și crește puternic, și nu există suficiente parohii, dar o mulţime de preoţi, și apoi există locuri unde populaţia este în declin și există o mulţime de parohii, dar și prea puţini preoţi”, susţin coordonatorii studiului.

De aici derivă și vestea rea, una dificil de asimilat. Cercetarea coordonată de Center for Applied Research in the Apostate (CARA), din cadrul Universităţii din Georgetown, indică faptul că, în timp ce numărul catolicilor este în creștere, scade numărul de preoţi, dar și numărul de catolici care primesc sacramentele în anumite părţi ale lumii.

Catolicismul, sub lupa statisticilor

În prezent există 1,2 miliarde de catolici în lume, în creștere de la 7,83 milioane, cifră înregistrată în 1980. Această extindere nu este distribuită uniform. Continuă să existe o creștere substanţială a numărului de catolici pe continentul african, cu până la 238%, din 1980. Proporţia este covârșitoare, mai ales dacă este comparată cu doar 6% creștere în Europa. În Asia, biserica a crescut cu 115%, în timp ce pe continentul american a existat o creștere de 56%, în aceeași perioadă.

Cercetătorii de la Universitatea din Georgetown preconizează că numărul de catolici va continua să crească, dar nu la același nivel din ultimii 35 de ani. Ei estimează că populaţia catolică va spori cu încă 372 de milioane până în 2050, ceea ce înseamnă o creștere de 29%.

Probleme în catolicism

Atât preoţii, cât și parohiile sunt inegal distribuite la nivel global, cu un număr mai mare în regiunile cu o creștere minoră. De exemplu, Europa are 23% din populaţia catolică mondială, dar are mai multe construcţii bisericești decât restul lumii catolice, luată în ansamblul ei. Cel mai rău în această privinţă stă Africa, acolo unde frecventarea regulată a bisericii este mai mare, cu aproximativ 70% din catolici participând săptămânal la liturghie, comparativ cu 20% în Europa.

Numărul de catolici care primesc sacramentele a scăzut, în special în Europa și în America de Nord, la fel și numărul de căsătorii în Europa a înregistrat un trend descendent, de la 1,5 milioane, în 1980, la aproximativ 650.000, în 2012.

Mutarea bisericii de la nord la sud

Nu este pentru prima oară, și nici cazul catolicismului nu este singular, când se constată un trend ascendent în emisfera sudică. Acesta indică o schimbare semnificativă de accent și de percepţie. „În mod clar, Biserica Catolică devine o biserică sudică. Dar eu nu sunt convins că acesta este viitorul. Cred că pur și simplu ceea ce se întâmplă acum este o repetare a trecutului”, a spus Thomas Reese, un preot iezuit, specialist în sociologia catolicismului.

„Declinul creștinismului și al religiei în Occident nu este cu nimic diferit de ceea ce se va întâmpla, o generaţie mai târziu, în Africa și în Asia. Frecventarea bisericii în timpul duminicii nu va mai fi cel mai important lucru al săptămânii odată ce oamenii vor beneficia de aceleași oferte ca în emisfera nordică: meciuri de fotbal, televizor, mall și internet”, a continuat acesta. Statisticile doar evidenţiază aceste probleme, dar nu le rezolvă. „Dacă nu găsim soluţii pentru a salva catolicismul în SUA și Europa, același lucru se va întâmpla în Africa peste două sau trei generaţii”, concluzionează Reese.

Problemele catolicilor sunt universale

Problema ridicată de prelatul catolic este semnificativă, fiindcă poate fi considerată una cu valoare generală, exceptând poate ortodoxia, care rămâne concentrată în zona răsăriteană a lumii. Convertirile în masă în emisfera sudică sunt o constantă contemporană. Să fie însă acesta viitorul bisericii? Luând în calcul raportarea statistică, răspunsul nu poate fi decât pozitiv. Dar este și corect?

Multe sunt bisericile care pot raporta convertiri miraculoase. De exemplu, recent, Biserica Adventistă a botezat, doar într-o singură zi, mii de oameni în Zimbabwe. Alte statistici estimează câte 6 milioane de musulmani africani care se convertesc la creștinism în fiecare an. În Africa de Nord, moschei întregi trec la creștinism. Botezuri în număr record au avut loc și în Iran. Peste 20.000 de botezuri au avut loc în China doar într-o singură zi, de Paște. De altfel, se estimează că numărul creștinilor din China îl va depăși pe cel din SUA în următorii ani.

Acestea sunt doar câteva dintre elementele care arată că există o tendinţă de mutare a creștinismului. Este aceasta o soluţie salvatoare pentru creștinism? Bisericile s-ar putea lăuda cu asta, dacă nu ar fi aproape în situaţia de a pierde lupta cu secularismul occidental. Mai devreme sau mai târziu, aceeași situaţie va putea fi înregistrată și în zonele care acum marchează o explozie. Secularismul constituie astăzi o provocare în Occident, dar mâine va fi și în Africa. Biserica nu poate face abstracţie de această realitate, concentrându-și atenţia pe zone care sunt mai ușor de cucerit. Marea bătălie va fi, de fapt, pentru recucerirea Occidentului, a propriei case. Altfel, ceea ce câștigă creștinismul astăzi „peste mări și ţări” va risca să piardă în următoarea generaţie.

DISTRIBUIE: