Patriarhia Română a emis un comunicat de presă în care subliniază necesitatea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, în ciuda acuzaţiilor că proiectul a înghiţit mulţi bani și urmează să absoarbă noi fonduri uriașe, care ar fi putut fi investite în alte priorităţi.

O iniţiativă legislativă înaintată Parlamentului de către deputatul Remus Cernea solicită finanţarea proiectului de construire a Catedralei Mântuirii Neamului exclusiv din fondurile Bisericii Ortodoxe. Propunerea vizează modificarea OG19/2015 prin eliminarea bugetului Ministerului Culturii și Cultelor, precum și a bugetului administraţiei publice locale, ori al altor instituţii publice de pe lista finanţatorilor proiectului de construcţie.

Iniţiatorul propunerii citează ca motiv încălcarea Legii 489/2006, care presupune că „statul nu va promova sau acorda privilegii vreunuia dintre culte”. În prezent, propunerea se află în studiu pentru aviz la Consiliul legislativ și Guvern.

În replică, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a emis un comunicat structurat în cinci puncte prin care argumentează de ce Catedrala este de o importanţă crucială pentru „demnitatea naţională”, în aceeași măsură în care este „o necesitate de ordin practic”. Niciunul dintre cele cinci argumente nu susţine în mod direct necesitatea finanţării din bani publici a noului edificiu de cult, ci reprezintă, cel mult, argumente pentru necesitatea construirii acestuia. De fapt, și la nivelul argumentării în favoarea construirii, Biroul de presă al BOR face câteva erori de logică.

Pe vremuri, statul a promis 5% din bugetul ţării

În primul rând, argumentează BOR, „construirea Catedralei Mântuirii Neamului este un vechi proiect de peste 130 de ani”. În aceeași ordine de idei, proiectul este deja început, „construcţia este avansată” și poate fi finalizată până în anul 2018. Vechimea dorinţei BOR de a construi o catedrală nu este însă un argument pentru necesitatea construirii uneia. Mai mult, în cadrul aceluiași argument, BOR face referire la o hotărâre a regelui Carol I de a aloca aproximativ 5% din bugetul ţării pentru construirea unei catedrale ortodoxe la București. Însă dacă acesta se dorește a fi un răspuns la iniţiativa privind renunţarea la finanţarea Catedralei Mântuirii Neamului din bani publici, argumentul suferă cel puţin din pricina faptului că recurge la compararea situaţiei actuale a României cu situaţia statului de acum mai bine de un secol.

Alţii cum pot și noi nu?

Apoi, spun reprezentanţii BOR „toate catedralele și bisericile mari construite după anul 1990 în alte orașe ale României au primit sprijin financiar de la bugetul central sau de la bugetele locale”. Diferenţa faţă de situaţia actuală este totuși notabilă. În dreptul Catedralei Mântuirii Neamului nu ar fi vorba de un „sau”, ci de un „și”, costurile pentru ridicarea edificiului urmând a fi suportate atât de bugetul central, cât și de bugetele locale (însemnând primăriile de sector și primăria generală). „În acest context, aprobarea iniţiativei legislative a domnului Remus Cernea ar constitui o discriminare între Catedrala Mântuirii Neamului și orice alt lăcaș de cult, al oricărui cult religios recunoscut din România, sprijinit financiar de către stat”, continuă comunicatul BOR, eludând totuși o menţiune relevantă. Bugetul care ar urma să fie alocat finalizării construirii CMN nu are egal printre bugetele alocate vreunui alt cult recunoscut în România. În plus, cu atât mai mult cu cât iniţiativa legislativă nu propune eliminarea totală a finanţării acordate BOR de către stat, ci eliminarea cheltuielii uriașe pe care o implică noua construcţie, nu poate fi vorba de o discriminare.

Comunicatul emis de Biroul de presă al Patriarhiei face în repetate rânduri apel la argumentul popularităţii: dacă mulţi fac asta, este bine/trebuie să o facem și noi. („Menţionăm că în alte state din lume, marile catedrale s-au construit şi cu sprijinul financiar al statului sau prin acordarea de facilităţi fiscale pentru societăţile comerciale care au contribuit la edificarea acestora. De exemplu, Catedrala Naţională din Washington DC (SUA), Catedrala „Iisus Mântuitorul” din Moscova (Rusia), Catedrala „Sfântul Sava” din Belgrad (Serbia) etc.” sau „După cum sume importante de bani au fost alocate de la bugetele de stat centrale și locale pentru Biblioteca Naţională, Teatrul Naţional şi Arena Naţională, obiective reprezentative din București, deși nu toţi cetăţenii merg la bibliotecă, la teatru sau pe stadion, tot astfel este justificat şi sprijinul financiar de la Stat pentru Catedrala Mântuirii Neamului.”)

73_18.09.2015

Cine îndrăznește să „contrazică” BOR?

O nouă greșeală logică devine vizibilă și deranjantă când reprezentanţii Patriarhiei recurg la încă o metodă de argumentare eronată și, din nefericire, obișnuită în comunicarea Biroului de Presă BOR: atacul la persoană. „Atitudinea ostilă a domnului Remus Cernea faţă de noua Catedrală s-a manifestat şi în anul 2007, când Asociaţia „Solidaritate pentru libertate de conștiinţă”, condusă pe atunci de dânsul, a pierdut definitiv și irevocabil în faţa instanţelor judecătorești o acţiune în contradictoriu cu Patriarhia Română.” Contează totuși prea puţin „atitudinea” proponentului unei legi. Ceea ce contează în faţa statului este constituţionalitatea și aplicabilitatea legii respective – măsura în care aceasta reflectă beneficiul societăţii. Însă reprezentanţii BOR avansează în eroarea atacului la persoană, tratând opoziţia ca pe o sfidare nepermisă și calificând iniţiative legislative aduse anterior de Remus Cernea drept acţiuni „în contradictoriu cu Patriarhia”. Nuanţele acestui limbaj sunt importante atât fiindcă Patriarhia nu este un conducător absolutist care să nu poată fi contrazis, cât și în contextul în care propunerea legislativă nu discută dorinţele Patriarhiei, ci legislaţia statului.

O catedrală de bun-simţ

Poate mai gravă însă este deformarea pe care Patriarhia o cultivă prin ceea ce pare o încercare conjuncturală de coalizare a altor culte în sprijinul cauzei menţinerii finanţării. Mai exact, Biroul de presă îl acuză pe Remus Cernea că „încearcă să deducă din neutralitatea statului (inclusiv faţă de ideologiile atee) o interdicţie a autorităţilor de a acorda sprijin cultelor recunoscute, potrivit reglementărilor existente”. Totuși, ceea ce proponentul a sugerat prin iniţiativa sa legislativă nu a fost nicidecum renunţarea la finanţarea cultelor, ci „un mod corect de finanţare a cultelor, pe baza direcţionării unui anumit procentaj din impozitul pe venit”.

Singurul argument care ar putea cântări mai mult în favoarea necesităţii construirii unei catedrale este „necesitatea de ordin practic” pe care o invocă reprezentanţii BOR, spunând că, în prezent, Catedrala patriarhală se dovedește neîncăpătoare pentru numărul preoţilor și mirenilor care participă acolo la slujbe. BOR a evitat să răspundă însă la acuzaţii punctuale cum ar fi aceea că ar fi beneficiat în mod ilegal de terenul de 11 hectare pe care s-a demarat construcţia CMN. [Textul integral al petiţiei deputatului Cernea poate fi citit aici, iar comunicatul BOR este accesibil pentru lectură aici.]

La începutul lunii, atunci când românii au ieșit cu miile în stradă pentru a cere schimbarea, s-a scandat „Vrem spitale, nu catedrale”. Semn că strada a înţeles mai natural că, pentru mântuire, România simte mai necesare elemente de practicalitate socială, nu estetică.

Foto: catedralamantuiriineamului.ro

DISTRIBUIE: