Întâlnire istorică între papa Francisc și patriarhul Chiril

56

Astăzi are loc o întâlnirea care va rămâne în istorie. Pentru prima dată de la schisma din 1054, capul Bisericii Catolice, papa Francisc, și capul Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Chiril, se vor întâlni, și o vor face pe pământ neutru, neeuropean.

Întâlnirea celor doi conducători ai majorităţii creștinismului (catolicismul este pe primul loc, cu 1,2 miliarde de enoriași, protestantismul este pe locul al doilea, cu 800 de milioane, iar ortodoxismul răsăritean este pe locul al treilea, cu 300 de milioane) va avea loc în Cuba, unde patriarhul se fla oricum pentru o vizită oficială și unde papa va face special o escală în drumul său spre Mexic. Conform catholica.ro, întâlnirea presupune un dialog între cei doi pe aeroportul internaţional José Marti din Havana, care se va încheia cu semnarea unei declaraţii comune.

O astfel de întâlnire este dorită de partea catolică de mult timp, papa Ioan Paul al II-lea depunând cele mai vizibile eforturi de a apropia cele două religii. El a încercat să se întâlnească la Moscova cu patriarhul Alexei și să devină, astfel, primul papă care să viziteze oficial Moscova, însă a fost refuzat în repetate rânduri, din cauza situaţiei din Ucraina, unde Biserica Greco-Catolică revenise în prim-plan după căderea comunismului, astfel că Vaticanul era acuzat de prozelitism agresiv în regiune. Se pare că și Vaticanul  a admis că au existat situaţii de „exces de zel”, dar a negat acuza de prozelitism. Tot papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care a refăcut ierarhia catolică în Rusia în 2002, ceea ce nu i-a adus deloc simpatia ortodocșilor. Pe lângă asta, problema Ucrainei a rămas ca un spin în coasta ortodoxismului răsăritean.

O întâlnire politică sau religioasă?

Având în vedere aceste circumstanţe, doar faptul că cei doi sunt deschiși la un oarecare dialog este un semn ecumenic istoric, în mod special fiindcă are lor în cadrul Jubileului catolic, un timp destinat apropierii Vaticanului de religiile lumii. Organizarea acestei întâlniri marchează un progres semnificativ în relaţiile bilaterale între două religii care au fost, iniţial, una singură. Se va dovedi însă a fi o întâlnire pur ecumenică sau va avea, de fapt, o bună încărcătură politică?

Francisc este cunoscut deja pentru atitudinea vehementă împotriva inechităţii sociale, a radicalismului islamist care duce la decimarea creștinismului oriental și, în general, împotriva războaielor și conflictelor care au loc astăzi în lume. De partea ei, și Biserica Ortodoxă Rusă împărtășește ideea că extremiştii comit un veritabil genocid împotriva populaţiilor creştine, ceea ce necesită o coordonare între bisericile creștine. În plus, patriarhul Chiril este unul dintre patriarhii cei mai apropiaţi de Moscova și ar fi de mirare ca această întâlnire să se fi petrecut fără o încuviinţare, cel puţin tacită, din partea președintelui Vladimir Putin.

Acesta s-a dovedit a fi un președinte care a încercat să întreţină relaţii bune cu Vaticanul, întâlnindu-se cu mai mulţi papi de-a lungul carierei sale, printre care și cu papa Francisc, pe care l-a vizitat la Vatican. Conform BBC, Francisc este văzut în Moscova ca un lider care nu este neapărat pe aceeași lungime de undă cu Statele Unite, în ciuda primirii sale în faţa Congresului american, iar această percepţie creează un mediu deschis mai degrabă spre dialog decât spre confruntare. Papa Francisc a făcut din nou din Vatican o forţă diplomatică, iar Putin ar putea încerca să o ţină aproape.

Mai e valabilă schisma?

Dacă este o pură întâlnire ecumenică, care poate fi scopul ei final? RFI îl citează pe un comentator italian care vede în această întâlnire „o reconciliere a creștinismului european” și un mod de a spune că „punctul de echilibru al Bisericii se află în altă parte”, nu în Europa. Este reconcilierea creștinismului european același lucru cu procesul opus Marii Schisme, sau este, pur și simplu, o aducere a relaţiilor bilaterale la o comunicare normală, de înfrăţire, nu belicoasă?

The Economist se întreabă deja dacă cele două biserici nu se pot uni din nou, având în vedere istoria comună și asemănările dintre ele. Cotidianul aduce ca argument și faptul că despărţirea lor a survenit mai degrabă din cauze politice și din ambiţii geopolitice și culturale. Totodată, ei spun că tocmai această istorie este un obstacol pentru reunificare. Pe lângă diferenţele teologice și de tradiţie religioasă, între cele două biserici stau „râci” vechi de secole. Sunt acestea pregătite să renunţe la cursa pentru câștigarea lumii? Având în vedere poziţia asupra problemei din Ucraina, s-ar spune că nu.

Cu toate acestea, nimeni nu poate face abstracţie de faptul că cei doi lideri au dorinţa comună de a contribui „la reconcilierea generală dintre creștini într-o lume în care există deja destule diviziuni şi violenţe, destule dezbinări şi războaie”. Ceea ce nu înseamnă că schisma este la un pas de final, dar dialogul pe această temă poate începe chiar azi.