Elementul religios cântărește greu în cazul Bodnariu vs Barnevernet, nu doar pentru că la început s-a vehiculat ideea discriminării din pricina religiei, ci și pentru că mulţi dintre susţinătorii familiei Bodnariu sunt creștini practicanţi. Au fost unii care chiar au încercat să decidă care ţară e „mai creștină”: Norvegia sau România?

Singurul termen de comparaţie al unui creștin nu poate fi însă decât Cel al cărui nume îl poartă: Christos. Iar despre Iisus Christos, Biblia spune că „citea inimile oamenilor” și cunoștea și problema, și soluţia, iar cuvintele Lui le legau pe cele două cu o măiestrie divină. Creștinul care, cu toată onestitatea, vrea să facă „ce ar face Iisus” în cazul familiei Bodnariu, descoperă tulburat că nu poate întru totul, pentru că el nu are toate informaţiile necesare. Însă chiar și fără acestea, un creștin poate și merită să caute trei lucruri. Mai întâi de toate, să fie cinstit cu sine însuși, serios în a cunoaște adevărul și loial conștiinţei atunci când adoptă o atitudine. Apoi, să fie sensibil cu oamenii – cu cei în cauză și cu cei implicaţi în vreun fel în dispută. Și, nu în ultimul rând, să caute să fie de folos, fiindcă, în definitiv, Iisus-modelul nu căuta niciodată să instige, ci să transforme prin cuvintele sau faptele Lui.

Cum s-ar traduce toate acestea la nivel practic/concret în cazul de faţă (citește analiza în două părţi aici și aici)? Putem fi cinstiţi cu noi înșine recunoscând că nu avem deocamdată suficiente date verificabile și credibile care să încline balanţa într-o parte sau alta. Lucrul acesta ne obligă moral să acordăm prezumţia de nevinovăţie familiei acuzate de abuz, dar, ca să fim cu adevărat corecţi, trebuie să o acordăm și oamenilor fără nume din Barnevernet acuzaţi de corupţie. Altfel spus, să ne temem să acuzăm pe nedrept pe cineva nevinovat (familie/autorităţi), dar și să scuzăm pe cineva vinovat (familie/autorităţi). Apoi, putem fi sensibili cu oamenii implicaţi direct sau doar implicaţi în dezbatere, recunoscându-le, respectându-le și acceptându-le trăirile și emoţiile și urmărind binele fiecăruia în parte, oricât de greu ar părea lucrul acesta. Și, în final, putem fi de folos căutând și diseminând doar informaţie verificată, solidă, care construiește și ajută. Și, de asemenea, pledând pentru soluţii care să ducă la o limpezire a lucrurilor, ceea ce ar fi în folosul tuturor părţilor și, în special, al copiilor.

DISTRIBUIE: