Hollywoodul este asociat, de regulă, cu imoralitatea și cu lipsa valorilor spirituale. Atunci când una dintre vedetele industriei cinematografice americane îi încurajează pe alţii să Îi acorde lui Dumnezeu un rol prioritar în viaţa lor, ceva pare să fie anormal. Dar dacă mesajul său este chiar parte a normalităţii pe care o așteptăm?

Promiţând că nu va avea un discurs lung, Denzel Washington și-a început mesajul cât se poate de frontal: „Puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc. Puneţi-L pe Dumnezeu pe primul loc în tot ceea ce faceţi. (…) Tot ce am este prin harul lui Dumnezeu.” Actorul le-a povestit studenţilor de una dintre discuţiile cu mama sa, la scurt timp după ce a început să avanseze în carieră. A intenţionat să îi mulţumească pentru toate lucrurile pe care le-a realizat, însă mama lui l-a oprit și a înșirat toţi oamenii care s-au rugat pentru el, insistând asupra cheii succesului lui Denzel. Aceasta se află în posesia lui Dumnezeu. „Am fost protejat, am fost îndrumat și am fost corectat. L-am păstrat pe Dumnezeu în viaţa mea și asta m-a ţinut umil. Nu I-am fost întotdeauna credincios, dar El a rămas cu mine…” a spus Denzel Washington cu ocazia unui discurs motivaţional cu temă spirituală ţinut la festivitatea de absolvire din cadrul Universităţii Dillard, din New Orleans.

Apelul sună cât se poate de firesc atunci când este rostit de către un teolog sau de o faţă bisericească. De exemplu, când papa Francisc transmite mesaje în această direcţie, nu este nimic surprinzător. Atunci când o face un star de film, plătit cu aproximativ 20 de milioane de dolari pentru fiecare peliculă, întrebările abundă. Ce îl determină pe un actor de notorietate să facă declaraţii publice în favoarea creștinismului, în condiţiile în care nu este tocmai o alegere simplă în societatea americană de astăzi.

Sfaturile lui Denzel

Denzel este conștient că nimic nu i-a picat din cer. Viaţa lui nu s-a rezumat doar la visuri măreţe, ci și-a impus și obiective precise pentru a le realiza. „Tot ceea ce vrei, dacă este un lucru bun, îl poţi avea. Muncește din greu ca să îl obţii și, când ajungi la el, uită-te înapoi și trage și pe altcineva în sus.” Accentul pus pe ceea ce se întâmplă cu cei din jur a constituit una dintre notele dominante ale discursului.

De aceea un punct important l-a constituit o atenţionare cu privire la sistemul fals de valori pe care este construită societatea actuală. „Nu contează cât de mulţi bani faci, nu poţi lua nimic cu tine. Nu este important cât de mult ai, ci ce faci cu ce ai.” În această direcţie poate fi identificată adevărata bucurie. Disponibilitatea de a-i ajuta pe alţii constituie sursa care conferă acea fericire pe care mulţi o caută, dar nu toţi o găsesc. „Nu aspira doar să îţi construiești o viaţă, aspiră să faci o diferenţă”, au fost ultimele cuvinte ale actorului.

Această insistenţă pe construirea a ceva care să producă o schimbare este un element definitoriu în discursul lui Denzel. Este suficientă o minimă cunoaștere a vieţii sale pentru a concluziona pe marginea mesajelor sale religioase. Ele nu sunt o excepţie, ci regula. „Citesc Biblia în fiecare zi. Chiar ieri am citit ceva interesant: «Nu îţi dori să îţi câştigi existenţa.» Aspiră să faci o diferenţă în lumea din jurul tău”, declara Washington şi cu câţiva ani în urmă.

Un creștinism de altă factură

Nota distinctă pe care o promovează Washington pare să treacă dincolo de creștinismul redus la viaţa de biserică sau de creștinismul cultural. Primul este valorificat doar în perimetrul bisericii și este construit pe ideea unei existenţe duble. Cu alte cuvinte, omul mizează pe religiozitatea sa, dar fără ca aceasta să genereze schimbări la nivelul societăţii în care trăiește. Ieșind din biserică, omul revine la starea iniţială. Cea de-a doua variantă, destul de răspândită, percepe creștinismul mai mult prin prisma valorilor sale decât printr-o devoţiune deschisă și intimă cu Divinitatea. Nu este surprinzătoare declaraţia unora: „Sunt creștin, dar fără Dumnezeu”, care nu simt incompatibilitatea termenilor. În această privinţă, creștinismul este văzut mai mult ca o tradiţie, ca un ansamblu de ritualuri și mai puţin ca o relaţie.

Denzel pare să încerce o echilibristică între aceste două tendinţe. Nu este singurul cu această abordare. Cu câteva decenii în urmă, Dietrich Bonhoeffer scria cartea sa de referinţă, Preţul uceniciei. Deși are o abordare teologică, ideea este asemănătoare cu cea susţinută de actorul american. Creștinismul curat presupune o reașezare a priorităţilor, o reevaluare a vieţii, o nouă poziţionare faţă de ceea ce se întâmplă în societate. Bonhoeffer a plătit cu preţul vieţii încercarea de a-și apăra convingerile, demonstrând astfel riscurile aferente construirii unui creștinism activ, în sensul transformării lumii în care trăim. Ideea promovării unui tipar de comportament creștin preocupat de propria mântuire a fost departe de viziunea teologului german. Ceea ce nu contribuie la salvarea altora și la schimbarea pozitivă a lumii este fără sens.

Această perspectivă, deși profund ancorată în gândirea originară creștină, pare să se fi diluat. Pastorul David Platt, în cartea Radical, atrăgea atenţia asupra concepţiilor creștine care în momentul de faţă sunt sub influenţa visului american. După cum spune și titlul cărţii, Platt radicalizează mult ideea de creștinism, considerând că „trebuie să evadăm din caricaturile ieftine ale creștinismului”, unele care nu cer efort și nici schimbare. „Un Iisus pe care nu Îl deranjează materialismul și care nu ne-ar cere niciodată să renunţăm la tot ce avem… Un Iisus care ne aduce confort și prosperitate în timp ce ne trăim varianta noastră creștină a visului american” este forma ieftină pe care a adoptat-o creștinismul contemporan. Și Bonhoeffer utiliza celebra expresie de „har ieftin” pentru a ilustra aceeași situaţie. Cu alte cuvinte, suntem invitaţi să ne reevaluăm propriile concepţii, așteptări și acţiuni și să evadăm din propriile scheme de reprezentare. Creștinismul din care este eliminat sacrificiul riscă să devină doar o formă de religie, dar suficient de captivantă și cu priză la public.

DISTRIBUIE: