Ben Carson pare să îi ia faţa lui Donald Trump, principalul său adversar în cursa pentru nominalizarea candidatului republican la prezidenţialele americane. Cel puţin aceasta este situaţia arătată de un sondaj recent efectuat în statul Iowa, fapt care l-a determinat pe Trump să recurgă la un atac destul de neobișnuit pentru mediul american. Este convins că religia sa este net superioară celei a lui Carson.

„Credinţa mea prezbiteriană este mai bună decât cea adventistă a lui Ben Carson”, este titrarea la care apelează Christian Post pentru a evidenţia atmosfera care marchează disputa din interiorul taberei republicane. Despre ce este vorba? După ce a pierdut statutul de lider republican în favoarea lui Ben Carson, candidatul la președinţie Donald Trump (un prolific om de afaceri) a încercat să compare credinţa lui prezbiteriană (derivată din tradiţia teologică calvinistă) cu apartenenţa religioasă a rivalului său. Această poziţionare extremă vine pe fondul unui sondaj realizat recent de Universitatea Quinnipiac, care îl indică pe Ben Carson înaintea lui Trump în statul Iowa, unde a obţinut 28% voturi, cu 8 procente mai mult decât contracandidatul său.

„Nu înţeleg sondajul. Chiar nu îl înţeleg”, a spus Trump, citat de Washington Post. În ciuda acestei neînţelegeri sau poate chiar motivat de ea, Trump a simţit nevoia să recurgă la un atac nu foarte cavaleresc. Mai precis, câteva zile mai târziu după mediatizarea sondajului, Trump se afla într-un miting de campanie, în Jacksonville, Florida, și declara: „Eu iubesc Iowa. Și, uite, nu ar trebui să o spun, dar sunt prezbiterian. Vă vine să credeţi? Nimeni nu crede că sunt prezbiterian. Sunt prezbiterian. Sunt prezbiterian. Sunt prezbiterian.”

Jocul de-a religia

Intenţionând să reliefeze dominanţa religiei sale în societatea americană (deși înregistrează sub 2 milioane de membri), prin comparaţie cu cea a contracandidatului său, Trump nu a ezitat să mai facă o constatare: „Adventist de ziua a șaptea nu știu ce înseamnă. Chiar nu știu nimic despre asta.” Este greu de crezut că declaraţia lui Trump are vreun fundament, în condiţiile în care, din punct de vedere statistic, pe continentul american sunt peste 3 milioane de membri adventiști. Într-un alt articol, Washington Post sugerează că este posibil ca Trump să fi încercat să atragă atenţia asupra religiei lui Carson și să ridice îndoieli cu privire la convingerile religioase (creștine) ale acestuia. De fapt, a vrut să relanseze în spaţiul public o acuzaţie mai veche, venind din partea unor conservatori, conform căreia adventiștii nu ar fi creștini.

Întrebat cu privire la intenţiile acestei declaraţii, purtătorul de cuvânt al lui Trump a tranșat problema: „Cred că remarca vorbește de la sine.” Într-un interviu acordat ABC, afaceristul american a revenit asupra afirmaţiilor sale, insistând, într-o oarecare măsură, asupra faptului că nu a vrut să profereze o insultă, ci chiar a afirmat sincer că nu știe nimic despre religia contracandidatului său. De aceea nici nu consideră că ar trebui să își ceară scuze.

Credinţa, subiectul unui joc încins

Neurochirurgul a răspuns la observaţiile lui Trump într-un interviu acordat Fox News, menţionând că refuză să mai intre în acest joc pe care îl consideră murdar, recunoscând că a făcut greșeala aceasta în trecutul recent și nu o va repeta, indiferent de ceea ce spun alţii. Cu o lună în urmă, Trump și Carson s-au implicat într-o dispută cu privire la autenticitatea credinţei lor. Aceasta a fost greșeala pe care Carson o regretă și pe care nu vrea să o repete. La o conferinţă de presă, un jurnalist i-a solicitat să menţioneze o diferenţă între el și Trump. Carson a făcut referire la un aspect strict religios, spunând că „cel mai important lucru este faptul că îmi dau seama de unde provine succesul meu și în niciun fel nu îmi neg credinţa în Dumnezeu. Acestea, probabil, fac o mare diferenţă între noi.” Apoi a nominalizat umilinţa și frica de Dumnezeu ca două atribute obligatorii care i-au canalizat viaţa și pe care se îndoiește că poate să le identifice și la Trump. A urmat o furtună de critici în presă, implicit din partea lui Trump. După câteva zile, Carson și-a cerut scuze pentru remarcile sale.

Respectul, un ingredient lipsă

Chiar dacă Carson a refuzat acum să facă vreun comentariu, declaraţiile sale mai vechi pot oferi suficiente detalii despre modul în care se poziţionează faţă de superioritatea religioasă afișată de Trump. Astfel, Carson spunea că își petrece foarte mult timp printre confesiunile neadventiste și nu este „convins că confesiunea religioasă este cel mai important lucru”. În schimb, „relaţia cu Dumnezeu este cea mai importantă chestiune”. Este o abordare care merită să fie analizată cu multă profunzime, mai ales în contextul în care fundamentalismul religios pe bază naţionalistă (construit pe identitate și apartenenţă) generează o sumedenie de probleme actuale.

Astfel, acest conflict de la distanţă aduce în miezul discuţiei o problemă care nu este deloc specifică campaniei electorale americane. Nu demult, și spaţiul românesc s-a confruntat cu o situaţie similară, religia devenind un punct de divergenţă în cursa prezidenţială. Analizată pe larg, situaţia trebuie extrapolată din spaţiul politic, putând fi întâlnită și în viaţa cotidiană. Lecţia oferită de disputa dintre cei doi rămâne universal valabilă, nicio confesiune religioasă nefiind imună la abordări de acest tip.

Tendinţa de apărare a propriilor valori religioase este firească. Cu cât convingerile sunt mai puternice, cu atât și angajamentul în apărarea lor este mai intens. Din acest punct de vedere, combatanţa religioasă poate că nu este chiar o eroare, iar declaraţia lui Trump și a celor care simt nevoia să își afirme deschis convingerile proprii poate fi considerată adecvată.  Problema apare în momentul în care intervine comparaţia în jocul argumentelor. În spatele ei se poate ascunde o atitudine de superioritate, o doză de exclusivism și o desconsiderare a celuilalt. Ignoranţa și prejudecăţile vin la pachet, dispreţul fiind doar consecinţa firească. Se conturează astfel exact atmosfera care pune capăt creștinismului. Rămân în dispută doar orgoliile, înveșmântate frumos în lozinci religioase.

Va urma și partea a doua, referitoare la ceea ce ar fi trebuit să știe Trump. Ignoranţa sa merită analizată și din alt punct de vedere.

DISTRIBUIE: