O asociaţie umanistă a depus plângere împotriva unui judecător care a îndrăznit să pronunţe o sentinţă prin care făcea apel la conceptele biblice. Judecătorul Randall Rogers, din cadrul Curţii de Justiţie a statului Texas, emisese o hotărâre pe cât de inedită, pe atât de controversată.

Josten Bundy, în vârstă de 21 de ani, a fost arestat recent pentru atacarea fostului iubit al prietenei sale, Elizabeth Jaynes. Bundy a pledat vinovat, fapt care l-a determinat pe judecător să îi ofere tânărului două opţiuni: fie închisoare pentru 15 zile sau doi ani de probaţiune cu niște condiţii pe care să le respecte.

Condiţii surpriză

Alegând a doua variantă, Bundy s-a confruntat cu două surprize. În primul rând, sentinţa îl obliga să scrie un verset din Biblie (din cartea Proverbele) de 25 de ori pe zi („Cine sapă groapa altuia cade el în ea”). Apoi, a doua surpriză a venit după ce judecătorul l-a întrebat pe Bundy dacă locuiește împreună cu prietena lui. Potrivit lui Jaynes, prietenul ei a răspuns afirmativ, fapt care l-a determinat pe judecătorul Rogers să decidă că mariajul va deveni una dintre condiţiile de probaţiune. În acest sens, celor doi li s-a acordat și un termen de 30 de zile. Iniţial, Bundy a optat pentru acceptarea închisorii, dar în cele din urmă a fost nevoit să intre în „jocul” pe care i l-a sugerat judecătorul.

Prietena lui, în vârstă de 19 ani, nu și-a putut reprima uimirea, spunând că se aștepta să îi fie dată o sentinţă cu probaţiune, dar „am fost surprinși cu privire la alte condiţii, în special căsătoria”.

Reacţiile

Tatăl lui Jaynes a fost extrem de furios din cauza deciziei judecătorului. El insistă asupra faptului că deciziile cu caracter personal, cum ar fi căsătoria, ar trebui lăsate în seama persoanelor în cauză. „Judecătorul Rogers a intrat în familia mea și a încercat să le spună ce să facă, fără nicio consideraţie pentru mine sau altceva. Aceasta nu trebuie să fie decizia lui.” Însă, în ciuda reacţiei bărbatului, căsătoria a avut loc.

Fundaţia pentru Eliberarea de Religie (The Freedom From Religion Foundation), o asociaţie cunoscută pentru acţiunile militante în direcţia separării statului de religie, a reacţionat prompt citând judecătorul la un proces în care l-au acuzat de încălcare a drepturilor omului. Comisia de etică judiciară a anunţat că va lua în discuţie plângerea asociaţiei.

„Judecătorii nu le pot cere oamenilor să se căsătorească sau să scrie versete biblice”, a declarat Grover, procuror al statului Texas. „Comportamentul judecătorului Rogers a fost ilegal și ar trebui să fie urmat de consecinţe semnificative pentru el. Acţiunile sale demonstrează o prejudecată religioasă cu implicaţii semnificative pentru orice act de justiţie nereligios sau noncreștin”.

Biblia, manual de educaţie?

Acest caz poate fi discutat și analizat sub multiple aspecte. Așa cum tatăl s-a arătat intrigat de ideea căsătoriei, iar asociaţia a reclamat fundamentele religioase ale judecătorului, în egală măsură pot fi invocate și alte aspecte, mai mult sau mai puţin întemeiate.

Pe fond însă, transpare un singur element din care derivă toate celelalte. Acesta constă în invocarea principiilor biblice pentru reglarea unor neajunsuri ale societăţii. Pentru judecătorul respectiv, textul biblic poate servi ca instrument de identificare a criteriilor care să reglementeze aspecte legate de viaţa individuală sau de cea de cuplu. Acesta este un detaliu care permite descifrarea logicii din spatele deciziilor luate. Învăţarea unui text biblic (ca modalitate de educare comportamentală) sau legalizarea relaţiei (ca formă de concretizare a concepţiei biblice despre familie) nu sunt deloc străine celor familiarizaţi cu conceptele religioase. Din acest punct de vedere, nu ar trebui să fie atât de surprinzătoare deciziile unui judecător dintr-unul din statele situate în celebra Centură a Bibliei (Bible Belt, engl.) așa cum este cazul Texasului.

Cât fundament are însă concepţia judecătorului? În conturarea unui posibil răspuns, trebuie acceptat ca premisă faptul că Biblia nu este un manual de educaţie, după cum nu este nici o carte de știinţă. Dar, în egală măsură, ea nu este nici o carte care se limitează doar la prescrierea de ritualuri religioase, fără a avea niciun contact cu realităţile societăţii. Pentru unii, așa pare. Un exemplu este chiar tatăl fetei, care nu a părut prea deranjat de convieţuirea fiicei lui cu tânărul implicat în scandal. Agitaţia a fost determinată de perspectiva căsătoriei, nu de stilul ei de viaţă.

În privinţa educaţiei, Biblia are un cuvânt mult mai apăsat de spus decât vor unii să admită. „A nu ști Biblia, în speţă Vechiul Testament și Noul Testament, este un fapt de incultură îngrozitoare pentru un european.” Această poziţie, exprimată de filosoful Gabriel Liiceanu în cadrul unei dezbateri publice, aduce o anumită perspectivă asupra lecturării Bibliei. Deși accentuează importanţa Bibliei, ea nu diferă în mod substanţial de opinia celor care consideră, spre exemplu, că educaţia religioasă din școală ar trebui să se reducă la o oră de cultură religioasă (și nu doar creștină).

Poate că solicitarea judecătorului ca tânărul vinovat să scrie în mod repetat un text biblic nu a fost o idee prea inspirată, iar efectele negative pot fi intuite cu ușurinţă, mai ales în privinţa unei persoane ale cărei conexiuni cu religia sunt destul de sumare. Chiar dacă decizia judecătorului este controversată pentru unii sau ciudată pentru alţii, o întrebare fundamentală persistă. Ar trebui Biblia să rămână doar în perimetrul bisericilor sau ar fi de dorit ca ea să își pună amprenta asupra vieţii cotidiene? Este o întrebare cu miză în funcţie de care se conturează politicile publice sau sistemele de educaţie.

Immanuel Kant sugera că „existenţa Bibliei, ca o carte pentru oameni, este cel mai mare beneficiu pe care l-a avut vreodată rasa umană. Orice încercare de a o deprecia este o crimă împotriva umanităţii.” Astfel filosoful sesiza un aspect vital pentru funcţionarea corectă a societăţii umane. Am putea spune că deprecierea Bibliei nu constă doar în denigrarea ei, ci și în neglijare. Astfel avem un răspuns credibil care explică derapajele unei societăţi care cu dificultate își găsește cadenţa. Poate că acesta este chiar aspectul pe care judecătorul din Texas a dorit să îl evidenţieze prin controversa pe care (cu voia lui) a reușit să o creeze.

DISTRIBUIE: