Papa Francisc permanentizează permisiunea acordată preoţilor doar pe parcursul anului jubiliar, de a putea ierta credincioșii care au efectuat un avort. Decizia Papei modifică doar periferic practica bisericească, însă transmite lumii un mesaj central despre crezul catolic.

Papa Francisc a anunţat că, de acum înainte, preoţii vor avea, pe o perioadă nedeterminată, dreptul să acorde iertare credincioșilor catolici care au efectuat un avort (sau mai multe). Declaraţia suveranului pontif vine în încheierea anului jubiliar (8 decembrie 2015 – 20 noiembrie 2016) pe care Biserica Catolică l-a parcurs sub auspiciile milei. Permisiunea acordată în urmă cu două zile a fost valabilă, în mod excepţional, doar pe perioada anului jubiliar, modificarea recentă asigurând practic continuitatea acestei permisiuni. În documentul „Misericordiae Vultus”, Papa Francisc anunţa că va trimite „misionari ai milei”, care să fie un simbol al „solicitudinii maternale a Bisericii faţă de oamenii lui Dumnezeu”, acordând preoţilor „autoritatea de a ierta chiar și păcatele rezervate Sfântului Scaun”.

Ce este un păcat rezervat?

Conceptul de „păcat rezervat” obișnuia să acopere acele tipuri de păcat a căror dezlegare nu stă în puterea oricărui confesor, ci este rezervată superiorului acelui confesor ori delegată de superiorul respectiv altui confesor. Atunci când un preot „rezerva un caz”, practic el recunoștea limita jurisdicţiei sale în privinţa dezlegării unui anumit păcat. Potrivit Enciclopediei Catolice New Advent, jurisdicţia în Biserica Catolică se împarte între papă (cu putere asupra întregii Biserici), episcopi (cu autoritate doar asupra diecezelor lor) și anumiţi prelaţi (cu autoritatea de a judeca subiectele religioase în care au pregătire).

Biserica Catolică apreciază că anumite păcate nu sunt doar călcări de poruncă, ci sunt totodată și delicte potrivit Canonului de Drept Catolic, explica Jenna M. Cooper, călugăriţă în arhidieceza de New York și licenţiată în drept canonic la Universitatea Pontificală a Sfintei Cruci. Pentru un astfel de păcat, Biserica prescrie pedeapsa[1]. Unele pedepse au drept scop ameliorarea răului provocat de păcatul respectiv în societate, precum și restaurarea dreptăţii în viaţa Bisericii. Măsuri precum cenzura și excomunicarea îl limitează pe cel găsit vinovat să mai participe plenar la viaţa Bisericii. Odată excomunicat, acesta nu va putea deţine nicio funcţie în Biserică și nu va putea beneficia de niciunul dintre cele 7 sacramente. Însă, ca urmare a excomunicării, cel în culpă nu poate primi sacramentele și nu va putea, în consecinţă, să primească nici dezlegarea, considerată parte a sacramentului pocăinţei. De aceea, pentru a putea fi iertat, cel excomunicat trebuie mai întâi să fie absolvit de pedeapsa decursă în urma delictului canonic. Abia după aceasta el poate să beneficieze de sacramentul dezlegării.

Expresia „păcate rezervate” nu mai face însă parte din Codul de Drept Canonic (CDC) încă din 1983, când conceptul a fost eliminat din versiunea CDC valabilă încă din 1917, puncta preotul Thomas Rosica, director executiv al Salt and Light Television Network și consultant în cadrul Consiliului Pontifical pentru Comunicare Socială din Vatican. „În Codul din 1983 nu se mai vorbește de «păcat» rezervat, ci de un număr de «cazuri rezervate» care atrag anumite pedepse canonice («cenzuri»). În majoritatea cazurilor, Sacramentul Spovedaniei implică doar iertarea unui penitent de păcatul săvârșit. În anumite cazuri însă, păcatul mărturisit atrage automat și o sancţiune canonică (latae sententiae).” Potrivit credinţei catolice, avortul este un astfel de păcat.

Ce modifică hotărârea papei?

Anterior, doar episcopii sau confesorii speciali puteau asculta mărturisirea păcatului unui avort și puteau decide anularea excomunicării, care ar fi putut deschide calea pentru primirea dezlegării. Însă, preoţii din Statele Unite, ca și cei din Marea Britanie, acordau deja iertarea pentru avort, după ce episcopilor le-a fost permis să delege această atribuţiune.

„Am decis” afirma papa Francisc în 2015, „să acord tuturor preoţilor pentru anul jubiliar facultatea de a-i dezlega de păcatul avortului pe cei care l-au procurat și, cu căinţă sinceră, își cer iertare.” Suveranul pontif le recomanda atunci preoţilor să se pregătească pentru „această mare îndatorire”, cultivând discernământul, care să le permită să își conducă enoriașii spre o „convertire autentică”, astfel încât aceștia să ajungă „să înţeleagă iertarea adevărată și generoasă a Tatălui, care pe toate le reînnoiește cu prezenţa Sa”. „Am cunoscut foarte multe femei care poartă în inima lor cicatricile acestei decizii agonizante și dureroase… Iertarea lui Dumnezeu nu îi poate fi refuzată celui care se căiește”, și-a motivat papa decizia în scrisoarea sa. În scrisoarea curentă, papa Francisc a reiterat cu hotărâre faptul că „avortul este un păcat grav”, care „pune capăt unei vieţi nevinovate”, însă a precizat că prin decizia sa dorește să transmită credincioșilor că „nu există niciun păcat pe care mila Domnului să nu-l poată atinge şi şterge atunci când întâlneşte o inimă care se căieşte şi care îşi doreşte să trăiască în pace cu Dumnezeu”.

Ca și în 2015, și anul acesta reprezentanţii Vaticanului au reafirmat cu fermitate faptul că decizia papei nu schimbă cu nimic doctrina catolică de opoziţie la actul avortului. Hotărârea lărgește, în schimb, „posibilitatea de a arăta milă”, așa cum nota anul trecut preotul Federico Lombardi, pe atunci purtător de cuvânt al Sfântului Scaun. Anul acesta, un alt reprezentant al Vaticanului comenta pe marginea poziţiei Bisericii privind moralitatea și avortul, subliniind că „nu e vorba de nicio relaxare aici”, ci de o expresie a felului în care „mila lui Dumnezeu poate acoperi orice păcat”.

Ce vânt aduce schimbarea?

„Consider extrem de semnificativă [decizia papei] în contextul temei pontificatului lui Francisc, care va rămâne în istorie drept pontificatul milei”, aprecia preotul James Bretzke, profesor de teologie morală la Colegiul Boston din Statele Unite, citat de BBC. Francisc, spunea părintele Bretzke, „consideră mila drept soluţia absolută”. În scrisoarea sa, papa spunea acest lucru în propriile cuvinte: „Mila nu poate deveni o paranteză a vieţii din biserică, ci se suprapune cu însăși existenţa acesteia.” „Dacă oamenii vin să mărturisească astăzi în Biserică avortul și alte păcate grave într-un adevărat spirit de căinţă, e pentru noi un motiv să-i mulţumim lui Dumnezeu,” sublinia și preotul Rosica, mobilizând credincioșii la îndeplinirea misiunii „Păstorului bun și milostiv, care a venit să îi caute pe cei pierduţi.”

Poziţia Papei Francisc faţă de avort a fost una care nu a zdruncinat vechea interdicţie a Bisericii Catolice. Cu toate acestea, actualul suveran pontif a criticat Biserica pentru „obsesia” ei vizavi de subiecte precum avortul și homosexualitatea și a vorbit mai rar decât predecesorii săi despre amândouă. Încă din primul său semestru de pontificat, papa a surprins publicul religios și nereligios, deopotrivă, reclamând că biserica pune dogma înaintea iubirii și doctrinele morale înaintea slujirii celor săraci și marginalizaţi. Într-un interviu acordat unei publicaţii iezuite, citate de New York Times, Francisc declara că „nu e nevoie să vorbim despre aceste subiecte tot timpul. Între învăţăturile dogmatice și cele morale ale bisericii nu este un semn de echivalenţă. Slujirea pastorală a bisericii nu are voie să devină obsedată de transmiterea unei multitudini disparate de doctrine, cu scopul de a le insista impunerea.”

Observaţiile papei nu sunt însă în acord absolut cu viziunea teologilor de toate facturile, din sânul Bisericii Catolice, pentru simplul motiv că asemenea tuturor marilor biserici creștine, și Biserica Catolică este caracterizată de o bogată diversitate internă de opinii teologice. Însă poziţia de lider mondial al confesiunii încă presupune că declaraţiile papei sunt cele care dau tonul pentru întreaga instituţie, sau cel puţin încearcă să facă acest lucru. Iar iniţiativa lui Francisc va fi cu certitudine primită bine cel puţin de credincioși, o majoritate a acestora aprobând procedura avortului, în circumstanţe precum violul sau periclitarea vieţii mamei. Un studiu public încă din 2012 și citat de Christian Post, nota că 76% dintre catolicii americani sunt de acord cu avortul în cazul unei sarcini rezultate în urma unui viol, iar 86% sunt convinși că mama poate renunţa la sarcină dacă aceasta îi pune viaţa în pericol.

Documentul prin care Vaticanul şi-a reglementat poziţia faţă de avort este Declaraţia din 1974 privind avortul, care stabileşte însă clar că viaţa începe la concepţie: „Respectul pentru viaţa umană se impune din momentul când începe procesul conceperii. Din momentul în care ovulul este fecundat, a început o viaţă care nu este nici a tatălui, nici a mamei, ci este viaţa unei noi fiinţe umane cu propria creştere. Nu ar deveni niciodată om dacă nu ar fi fost deja om.

În urmă cu 3 ani, un apel telefonic pe care papa Francisc îl făcea către o femeie însărcinată, părăsită de tatăl copilului, a ajuns în paginile marilor publicaţii mondiale după ce femeia a mărturisit că „acest telefon mi-a schimbat viaţa”. Femeia era presată de concubinul ei să avorteze, așa că i-a scris papei despre criza prin care trecea. În scrisoare a menţionat că era singură, dar că nu avea de gând să avorteze. Femeia spunea că nu s-a așteptat ca papa chiar să îi răspundă, cu atât mai puţin să o sune. „La început am crezut că e o glumă, dar s-a referit la scrisoare, de care nu știa nimeni în afară de părinţii mei și prietena mea cea mai bună”, povestea ea pentru LifeSiteNews. În timpul conversaţiei, papa a asigurat-o că este cineva care își face griji pentru soarta ei, că un copil este un dar de la Dumnezeu și că nu va fi niciodată singură. „Mi-a spus că am fost puternică și curajoasă și că noi, creștinii, nu trebuie să ne temem de nimic.”

Footnotes
[1]„Potrivit Canonului de Drept Catolic, pedepsele se împart în: medicinale sau cenzuri – care tind îndeosebi la corectarea delincventului (excomunicare, interdict şi suspendare); pedepse expiatoare – care tind îndeosebi la pedepsirea delictului (alte privări determinate de drept, temporare sau perpetue)”.

Note

„Potrivit Canonului de Drept Catolic, pedepsele se împart în: medicinale sau cenzuri – care tind îndeosebi la corectarea delincventului (excomunicare, interdict şi suspendare); pedepse expiatoare – care tind îndeosebi la pedepsirea delictului (alte privări determinate de drept, temporare sau perpetue)”.