Este nevoie de Dumnezeu pentru a fi o persoană morală? Această întrebare, care pune în conflict religia și etica, este una care ar putea să caracterizeze preocupările relativismului postmodern. Cei de la Pew Research au realizat un sondaj în 40 de ţări, în 2011, 2013 și 2014, prin care s-a testat acest aspect mai intim al vieţii spirituale, ce trece neobservat în majoritatea studiilor de acest gen.

Rezultatele au fost surprinzătoare doar pe alocuri. Influenţaţi de știrile pe care le citim zilnic, cât și de terenul pe care libertăţile religioase l-au pierdut în favoarea altor drepturi, dintre care amintim doar eutanasia și căsătoriile homosexuale, am fi înclinaţi să credem că răspunsul preponderent este că oamenii nu consideră că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi moral. Însă rezultatele arată că în 22 din cele 40 de ţări care au intrat în studiu, există o majoritate clară care consideră că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi moral și a avea valori pozitive. Pe cât este de bună vestea pentru tradiţionaliști, pe atât este de proastă pentru toţi ceilalţi.

Harta moralităţii

Studiul Pew vine să confirme încă o dată că locurile în care oamenii tind să Îl implice pe Dumnezeu în viaţa lor sunt în general ţările sărace. Prin urmare această poziţie este prevalentă, dacă nu chiar universală, în Africa și în Orientul Mijlociu. Din Ghana și până în Africa de Sud, procentul care consideră că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi moral se încadrează între 99 şi 75%. Aceasta înseamnă că cel puţin trei sferturi din fiecare dintre cele 6 ţări africane care au intrat în studiu împărtășesc această părere.

În Orientul Mijlociu, aproximativ 7 din 10 persoane din Egipt, Iordania, Turcia, Teritoriile Palestiniene, Tunisia și Liban cred că religiozitatea este esenţială moralităţii. Din aceste două regiuni, doar Israelul face excepţie de la regulă, ceea ce pare să confirme teoria diferenţei dintre statele bogate și cele sărace. În Israel, „Ţara Sfântă” și leagănul creștinismului, 59% dintre respondenţi au o viziune seculară asupra eticii, scoţându-L pe Dumnezeu în afara ecuaţiei. Am putea încerca să „scuzăm” asta prin observaţia că cele mai multe dintre celelalte ţări sunt musulmane, iar în Israel musulmanii sunt minoritari. Această concluzie, care oricum nu ar face nicio cinste creștinismului, nu este corectă, pentru că cei de la Pew au precizat expres pentru Israel că au fost intervievate comunităţi de creștini și musulmani de dimensiuni similare. Rămâne deci explicaţia economică.

S-ar putea însă să existe și un impact negativ de contagiune, generat de comunitatea creștină. Dacă luăm ca exemple ţările din Orientul Mijlociu, o să observăm o iregularitate ciudată. În Egipt și în Iordania, cercetătorii au ajuns la rezultate similare, de aproximativ 95% în favoarea credinţei în Dumnezeu. Însă răspunsul în Liban, care este în vecinătatea celor două ţări, seamănă mai mult cu cel al Israelului, cu care se învecinează direct. Libanul este o ţară mai mică și mai săracă și decât Iordania, și decât Egiptul, însă 30% din populaţie crede că nu este nevoie de Dumnezeu pentru a fi moral. În același timp, spre deosebire de cele două ţări și ca asemănare cu Israelul, Libanul are o comunitate creștină mai mare, de aproape 40%, faţă de sub 10% în Egipt și sub 5% în Iordania. Procentul oamenilor nereligioși este același în toate cele trei ţări și este nesemnificativ, sub 1%, scrie The Atlantic.

Harta banilor

Fără să ne mirăm prea mult, toate ţările europene care au intrat în acest studiu, plus Rusia, înregistrează procente de la 50%, în Grecia, până la 85%, în Franţa, în tabăra celor care se dezic de Dumnezeu. Rusia vine cu un procent de 55%, fiind depășită de Germania (66%), de Italia (71%), de Marea Britanie și de Spania, cu aproximativ 80%, și de Republica Cehă, cu 78%. Deși Europa este marcată de recesiune și poate ne-am gândi că Grecia, Italia sau Spania nu sunt în cele mai bune situaţii, ele rămân în categoria ţărilor bine dezvoltate. Tot aici ar intra și Canada, cu un procent de 67% de persoane care cred că pot fi morale în afara vreunei credinţe.

Regiunea Asia-Pacific și America Latină se împart aproximativ egal între cele două tabere. În timp ce Indonezia, Pakistan, Filipine, Malaysia, India și Coreea de Sud încă leagă aspectul religios de cel etic, Japonia, Australia și China (unele dintre cele mai puternice ţări din regiune) nu cred că este nevoie să crezi în Dumnezeu. Deși China este una dintre cele mai puternice economii mondiale din punct de vedere al PIB-ului nominal, dacă nu cea mai puternică, cercetătorii Pew au făcut clasamentul în funcţie de PIB-ul pe cap de locuitor și consideră procentul de 75% înregistrat de China drept o excepţie de la regulă. În America Latină, El Salvador, Brazilia, Bolivia, Venezuela și Mexic încă se acordă o importanţă mare aspectului religios, în timp ce Argentina și Chile am putea spune că s-au secularizat.

Statele Unite sunt a doua și ultima excepţie de la regulă. Deși înregistrează cel mai mare PIB pe cap de locuitor pe harta celor de la Pew, 53% dintre americani încă sunt convinşi că este nevoie să creadă în Dumnezeu pentru a fi persoane morale. Rezultatul este contrariant, având în vedere faptul că odată cu valul căsătoriilor homosexuale care a măturat Statele Unite, moralitatea a devenit un concept mult mai lax, iar lucruri contrare celor mai multe religii, cum este tocmai acest aspect, au fost până la urmă acceptate de majoritate.

Ce urmează

Cei de la Pew au observat și alte aspecte care provoacă scindări semnificative la acest capitol. În special în Europa și în America de Nord s-a observat că există diferenţe clare date de vârstă și de educaţie. În general, persoanele care au trecut de 50 de ani și cele care nu au absolvit o facultate au tendinţa de a conecta moralitatea cu religia. De exemplu, în Grecia 62% dintre persoanele în categoria de vârstă +50 spun că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi o persoană morală, în timp ce doar 29% dintre cei între 18 și 29 de ani au aceeaşi părere. Un alt exemplu ar fi că în Statele Unite 59% dintre persoanele fără diplomă universitară spun că religia este un aspect esenţial în raport cu etica, în timp ce doar 37% dintre absolvenţi le împărtăşesc opinia.

Un alt aspect care trebuie menţionat este cum s-au schimbat aceste păreri de-a lungul timpului. În majoritatea ţărilor, chiar și printre cele cu scoruri mari la nevoia de Dumnezeu, sondajele arată că, în timp ce numărul persoanelor care renunţă la această idee este în creștere, în unele ţări aceasta este corelată tot cu o creștere a numărului de persoane care cred opusul, sau cu o scădere a numărului acestora. În anumite ţări, aceste creșteri și descreșteri sunt nesemnificative, comparate atât în timp, cât și o opinie faţă de alta (Canada, Franţa, Germania, Italia, Liban, China, Indonezia, Filipine, Coreea de Sud, Africa de Sud, Uganda). În Kenya, Mexic, Chile, Argentina, Iordania, Egipt, Israel, Spania, Marea Britanie și Statele Unite a crescut numărul celor care spun că nu este necesar să crezi în Dumnezeu, în timp ce a scăzut numărul celor care cred contrariul. Dar în ţări precum Polonia, Republica Cehă, Rusia, Turcia, Japonia, Pakistan sau Ghana numărul celor care spun că este necesar să crezi în Dumnezeu pentru a fi o persoană morală a crescut, în timp ce numărul celor care cred contrariul a scăzut.