Faptul că lumea trece printr-un val de schimbări este o realitate incontestabilă, iar implicaţiile sunt majore. De aici derivă modificări de percepţii și redefiniri de termeni. Nici cei care se consideră credincioși nu au scăpat de acest trend, reușind „performanţa” de a convieţui cu practici care și-au pierdut eticheta de păcat.

Cândva, creștinii cădeau de acord că sexul premarital sau căsătoria între persoane de același sex sunt păcate. Acum, nu prea mai sunt siguri. Aceasta este concluzia unui studiu realizat asupra catolicilor americani chiar cu puţin timp înainte de vizita suveranului pontif. Datele cercetării sugerează că mare parte din turma pe care Francisc o păstorește nu mai are aceeași definiţie despre păcat. Deși catolicii care participă săptămânal la liturghie au o mai mare probabilitate de a rămâne la învăţăturile bisericii decât cei care o frecventează doar ocazional, chiar și cei mai fervenţi credincioși ajung să selecteze ce anume să creadă și să facă.

Ce au descoperit cercetătorii?

Noul sondaj realizat de Pew Research Center indică faptul că americanii care se declară catolici sunt surprinzător de deschiși faţă de familia netradiţională, iar mulţi nu percep unirea consensuală, recăsătorirea sau parteneriatul gay ca păcate, indiferent de ceea ce spune Vaticanul.

Astfel, 65% dintre catolici spun că a avea un partener fără căsătorie nu este un păcat, aproximativ jumătate dintre aceștia fiind dintre cei care frecventează regulat biserica. Tot jumătate dintre cei chestionaţi consideră că nici homosexualitatea nu mai este păcat, iar 70% nu mai percep divorţul ca fiind o mare problemă. La aceștia se mai adaugă încă o treime dintre catolici, care consideră că întreruperea unei sarcini nu este păcat. În plus, există un sprijin larg în rândul catolicilor americani în ceea ce privește schimbarea în învăţătura bisericii, în special pe tema contracepţiei sau căsătoriei preoţilor.

Totuși, în ciuda diferenţei dintre învăţăturile bisericii și credinţele lor, catolicii ţin mult la identitatea lor religioasă, 7 din 10 declarând că nu ar părăsi biserica pentru niciun motiv. Cu alte cuvinte, apartenenţa la o religie este mai importantă decât practicarea ei.

Posibile explicaţii

Această evadare de la învăţăturile bisericii poate fi explicată, fie și parţial, prin faptul că „o parte din turma americană a lui Francisc se confruntă cu viaţa în toată complexitatea sa modernă”, au notat cercetătorii Pew, menţionând că un sfert dintre catolici au experimentat ei înșiși divorţul și aproape jumătate au făcut la un moment dat ceea ce ar putea fi categorisit ca „trăire în păcat” (ca de exemplu, concubinajul).

Aceasta nu este însă singura explicaţie. Tom Reese, analist pentru Reporter National Catholic, consideră că „oamenii sunt mai educaţi în prezent, își folosesc propria gândire în privinţa multor aspecte religioase și nu se mai limitează la a accepta ceea ce preotul rostește la amvon”.

În plus, experienţele sunt de altă natură. Reese apreciază că mulţi dintre cei care nu mai au percepţia păcatului în privinţa unor elemente fundamentale de etică creștină datorează aceasta faptului că au fraţi, surori sau prieteni care sunt homosexuali sau sunt divorţaţi „și nu concep să își imagineze că aceștia vor ajunge în Iad”.

Catolicii, la fel ca alţii

Deși studiul vizează doar percepţiile catolicilor, nu sunt prea mari dificultăţi în a observa că păcatul a devenit mai ușor frecventabil în prezent, indiferent de concepţii sau de educaţia religioasă. Ceea ce diferă pot fi scorurile din sondaje, însă trendul rămâne același.

În cartea Ce s-a întâmplat cu păcatul?, psihiatrul Karl Menninger scrie că „termenul ‘păcat’ odinioară era un cuvânt puternic, un cuvânt ameninţător și grav. (…) Dar cuvântul a plecat. Aproape că a dispărut – cuvântul, odată cu noţiunea. De ce? Nu mai păcătuiește nimeni?”

Răspunsul vine aproape de la sine. Nu doar catolicii au probleme, sunt și alţii care au diluat noţiunea de păcat. Astfel, 63% dintre protestanţii tradiţionali albi sunt de acord cu căsătoriile între homosexuali. Nici creștinii din celebra Bible Belt nu stau prea bine în privinţa divorţului. Asistăm, de fapt, la o regândire a raportului cu noţiunea de păcat, atitudine care l-a determinat pe publicistul Matthias Matussek să spună în săptămânalul „Der Spiegel” că păcatul nu mai este luat în serios, fiindcă a devenit atotprezent. Noţiunea de păcat „a dispărut din conştiinţa publică”, fiindcă „nu mai are greutate metafizică”.

Chiar și acolo unde se acceptă faptul că ar putea fi invocat păcatul, se preferă înlocuitori terminologici, care să fie mai puţin încărcaţi cu duritate. Astfel, cuvinte precum „eroare” sau „greșeală” sunt preferabile fiindcă nu au conexiuni cu spaţiul spiritual, fiind golite de substanţă.

Această „convertire” a păcatului are implicaţii profunde și multiple, fiindcă generează reacţii în lanţ de redefiniri ale unor concepte care cândva erau considerate imuabile. În acest context, devine de înţeles de ce este atât de facilă abdicarea de la convingeri ferme și apoi practicarea unor comportamente care vin în conflict cu învăţăturile creștine.

 

 

DISTRIBUIE: