De regulă, se consideră că în familiile religioase copiii sunt mai altruiști. Așa cred și părinţii, dar și societatea, în genere. Însă această idee este posibil să nu fie tocmai conformă cu realitatea. De aici derivă provocările și controversa unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Chicago.

Nu trebuie să fii religios pentru a deveni altruist. Din contră. Aceasta este concluzia studiului, cercetătorii americani intenţionând să măsoare modul în care religia influenţează comportamentele sociale.

„În mare, descoperirile noastre contrazic percepţia comună, și anume că cei născuţi în familii religioase sunt mai altruiști și mai buni cu cei din jur decât restul. Aceste descoperiri pun în discuţie dacă religia mai este vitală pentru dezvoltarea morală a unui copil și vin în sprijinul ideii că secularizarea discursului moral nu va diminua bunătatea umană și, de fapt, va avea tocmai un efect invers”, susţin autorii studiului, citaţi de The Guardian.

Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie, care, cu siguranţă, generează controverse și, probabil, ostilitate în mediul religios? Desfășurată în 6 ţări (Canada, China, Iordania, Turcia, Statele Unite și Africa de Sud), cercetarea s-a concentrat pe comportamentul social a 1.170 de copii cu vârste între 5 și 12 ani, provenind în majoritate din 3 medii distincte: atei (27,6%), creștini (24%) și musulmani (43%).

Implicaţii

Cercetătorii au dorit să surprindă mai multe aspecte, de aceea copiii au fost supuși la teste variate. Fiecare copil a vizionat videoclipuri care prezentau alţi copii îmbrâncindu-se sau trântindu-se. Apoi, pe o scară dată, cercetătorii le-au solicitat să noteze nivelul de „răutate” și pedepsele pe care le meritau cei vinovaţi. La o altă probă, copiii au fost rugaţi să își aleagă câte 10 abţibilduri, după care puteau să meargă să se joace. Între timp, li se comunica faptul că nu toţi copiii vor avea posibilitatea să participe la joc. Drept urmare, li se solicita să ofere din abţibildurile lor și celorlalţi. Intenţia cercetătorilor consta în evaluarea disponibilităţii copiilor de a oferi mai departe din ceea ce primiseră la rândul lor.

În urma observaţiilor, cercetătorii au putut formula mai multe concluzii. În primul rând, cei care proveneau din familii creștine și musulmane au dat dovadă de mai puţin altruism faţă de cei crescuţi într-un mediu nonreligios. Astfel s-a constatat că altruismul nu este o calitate definitorie a copiilor proveniţi din familii practicante ale unei religii. Apoi, aceiași copii au prezentat o înclinaţie pentru aplicarea unor sancţiuni mai severe decât copiii din familii care nu aparţineau niciunei religii. De aici ar deriva concluzia că educaţia religioasă are un rol important în severitatea de care dau dovadă copiii.

Voci contrastante

Așa cum era de așteptat, studiul a atras imediat reacţii din mediul secular. Raportul a fost „un antidot bine-venit la prezumţia că religia este o condiţie prealabilă a moralităţii”, a declarat Keith Porteus Wood, reprezentant al UK National Secular Society. S-a demonstrat și că părinţii religioși nu posedă metodele ideale de educaţie, comentează și editorii platformei patheos.

Aceste poziţii, implicit cele ale cercetătorilor studiului de faţă, contrastează cu ceea ce cred, în general, oamenii. În conformitate cu Pew Research Center, cei mai mulţi oameni din întreaga lume consideră că este necesară credinţa în Dumnezeu pentru a fi o persoană morală. De exemplu, în SUA, 53% dintre adulţi sunt de acord cu această idee. În alte spaţii geografice, proporţia este chiar mai mare. Cifra a crescut la 7 din 10 adulţi, în Orientul Mijlociu, și la trei sferturi dintre adulţii unor ţări africane intervievaţi de Pew. În zonele puternic secularizate, situaţia este diferită. Astfel, în America de Nord și în Europa, majoritatea populaţiei (în unele ţări chiar și 80%) este de acord că opţiunea nonreligios poate fi luată în considerare fără să fie afectată starea morală.

Probleme

„Ar fi interesant de continuat cercetarea în acest domeniu, dar sperăm că ea va merge în aceeași direcţie a demontării ideii că etica religioasă este superioară perspectivei seculare. Noi presupunem că oamenii de toate credinţele și chiar cei fără nicio credinţă dezvoltă principii etice similare în viaţa de zi cu zi, deși le pot exprima diferit în funcţie de viziunea lor asupra lumii”, au spus mai departe cercetătorii.

Declaraţii de acest gen induc ideea că iniţiatorii studiului au plecat de la o premisă construită. Totuși ei cad de acord cu privire la necesitatea unor investigaţii suplimentare. Este greu de spus în ce măsură concluziile lor pot fi generalizate, în condiţiile în care ţările investigate nu pot fi considerate reprezentative pentru populaţia globală. În plus, coordonatorii cercetării au considerat religiile un tot unitar, fără să introducă nuanţele firești, derivate din specificul fiecăreia.

Pe de altă parte, ar fi o eroare minimalizarea concluziilor acestui studiu pe motiv de lipsă de reprezentativitate, în condiţiile în care nu este singurul care duce la rezultate similare. În mod paradoxal, compasiunea pare să fie o trăsătură mai puţin dezvoltată de oamenii religioși, susţin și concluziile cercetării publicate în jurnalul medical Social Psychological and Personality Science. „Persoanele religioase îşi bazează ajutorul mai puţin pe partea sentimentală, cât mai mult pe doctrine, pe identitate sau preocupări privind reputaţia”, a afirmat psihologul Robb Willer, coautor al cercetării şi psiholog la Universitatea din California.

Aceste străduinţe depuse pentru a demonstra că morala nu este neapărat apanajul religiei pot fi înţelese. Până la urmă, altruismul nu poate fi sechestrat de vreo biserică. Cazul rockerilor salvatori reîntorși în mijlocul flăcărilor din clubul Colectiv este elocvent în această privinţă. Totuși aceste studii nu se limitează la a sugera faptul că morala este universal valabilă, ci sugerează că morala nonreligioșilor e posibil să fie chiar de preferat celei pretinse de grupurile religioase.

Concluziile de acest gen sunt problematice. Jonathan Hill, sociolog la Calvin College, a sesizat că atunci când majoritatea este pusă în situaţia unei decizii altruiste, nu face imediat conexiuni de ordin spiritual. Mai degrabă reacţionează pe seama unui automatism etic. Cu alte cuvinte, nu credinţele intervin în joc, ci obiceiurile formate. Deci, dacă morala religioșilor lasă de dorit, s-ar putea să nu fie neapărat din cauza religiei practicate, cât tocmai din cauza modului superficial de raportare la aceasta.

DISTRIBUIE: