Poliţia religioasă din Arabia Saudită a permis recent femeilor să meargă cu bicicletele în parcuri și în zone de agrement, cu condiţia ca acestea să fie însoţite de o rudă de sex masculin și îmbrăcată într-o abaya. „Mă întreb dacă ruda de sex masculin trebuie să meargă pe bicicletă? Sau trebuie pur și simplu ţinut în lesă atașat la bicicletă?” se întreabă o scriitoare feministă de origine arabă.
În 2011, autorităţile saudite au permis femeilor, pentru prima data, să lucreze la raioanele de lenjerie intimă. Până atunci doar bărbaţilor le era permis să aibă acest job, pentru ca angajatorii să poată evita „amestecul” sexelor la locul de muncă. „Deci, este considerat acceptabil ca un bărbat să se uite la pieptul unei femei, pentru a-i ghici dimensiunea sutienului, dar ca o femeie să conducă o mașină nu este”, constata scriitoarea islamică Randa Abdel-Fattah, într-un articol publicat de ABC.
Născută în Sydney, dar cu dublă descendenţă, palestiniană și egipteană, Randa consideră că opresiunea și brutalitatea împotriva femeilor nu provin din convingerile religioase sincere. Geneza acestei situaţii opresive în care se găsesc femeile constă, de fapt, în pofta de putere a bărbaţilor și din dorinţa lor de a le domina pe femei.
Crescută în religia islamică, Randa consideră că este oribil faptul că Islamul este folosit pentru a justifica subjugarea femeilor în multe părţi ale lumii musulmane. Cu toate acestea, nu poate fi de acord nici cu mișcările feministe care promovează o gândire greșită conform căreia o femeie devine eliberată doar dacă a respins Islamul. Acesta este și motivul pentru care respinge soluţia „iluminării” venite din Vest. Ea își exprimă dezaprobarea pentru mișcarea Femen, care apelează la modalităţi extreme de exprimare a islamofobiei (vezi cazul recent al Aminei Tyler, relatat de Huffington Post).
Randa nu consideră Islamul ca fiind problema, ea exprimându-și convingerea că egalitatea de gen – inclusiv drepturile femeilor musulmane de a se îmbrăca cum le place – sunt valori integrate în tradiţia islamică, și nu doar idealuri importate din Occident. În opinia sa, ceea ce se impune ca necesitate este un fel de intervenţie chirurgicală radicală în ţările musulmane, în scopul de a elimina boala produsă de menţinerea sistemului patriarhal. Ea se întreabă de ce, dacă este obligată să poarte hijab, ca presupusă modalitate de apărare împotriva hărţuirii sexuale, se simte mai în siguranţă pe străzile din Sydney, decât la Amman sau Cairo?
Din punctul ei de vedere, soluţia constă într-un „fel de apel la arme la care să răspundă toţi musulmanii”, care să desfăşoare un „jihad intelectual și teologic” împotriva sistemului autoritar. Aceasta ar presupune promovarea unor argumente teologice întemeiate, care ar permite femeilor de a face alegeri demne pe baza propriei lor tradiţii religioase. Ea crede că civilizaţia occidentală este în eroare atunci când se gândește la femeile saudite numai din punct de vedere al victimizării. Aceasta ar exprima o nedreptate și ar nega eforturile multor femei care se opun în mod activ opresiunii și își construiesc o viaţă personală, în ciuda barierelor. Ele nu au nevoie și nici nu caută milă, ci doar dreptul de a fi ascultate și respectate.
Un exemplu motivant în direcţia schimbării, contrar excesului activistelor Femina, îl constituie Hissa Hilal, care a apărut la televizor în 2010 și a recitat un poem beduin tradiţional, prin intermediul căruia a criticat clerul extremist pentru „terorizarea oamenilor și exploatarea tuturor celor care caută pacea”, informează The Independent. Hilal are de atunci o faimă internaţională și continuă să pledeze pentru drepturi și libertate.
Recent, Fundaţia King Khalid a lansat prima campanie din Arabia Saudită împotriva violenţei domestice sub lozinca, „Unele lucruri nu pot fi acoperite: Combaterea împreună a abuzului asupra femeilor”.
Desigur, Randa Abdel-Fattah consideră că unii pot percepe ca nesemnificative aceste iniţiative, mai ales având în vedere nerăbdarea de a se vedea implementate principiile egalităţii de fond și de formă într-o societate în care toate femeile trebuie să aibă un tutore de sex masculin. Pentru accelerarea schimbării, ea propune o intensificare a luptei pentru a elibera femeile de interpretări religioase extremiste, prin folosirea inteligenţei și a decenţei.
