Controversă cu necaz: Allah și Dumnezeu, aceeași persoană?

Larycia Hawkins, profesoară la Wheaton College, a devenit personaj principal într-o dezbatere cu miză puternică. Totul a plecat de la câteva afirmaţii pe care le-a făcut în luna decembrie pe contul ei de Facebook. Și-a exprimat convingerea personală conform căreia creștinii și musulmanii nu sunt chiar foarte diferiţi. „Noi ne închinăm aceluiași Dumnezeu”, au fost cuvintele care au aruncat-o într-un mare necaz. Comentariul a atras critici pe fondul unei dezbateri mai largi în ceea ce privește atitudinea faţă de musulmanii din SUA după atacul soldat cu mai multe victime din San Bernardino, California. Hawkins a făcut referire şi la Nostra Aetate, act elaborat de Vatican, care menţionează că musulmanii și creștinii se închină „unui singur Dumnezeu…, milos și atotputernic, Creatorul cerului și al pământului, care le-a vorbit oamenilor”.

În urma expunerii concepţiei sale, Hawkins a fost iniţial suspendată de conducerea școlii, iar recent a fost luată o decizie de concediere, pe motiv că declaraţiile ei încalcă punctele de credinţă ale colegiului, menţionează RNS. Șefii profesoarei au publicat pe site-ul instituţiei o declaraţie prin care se creditează ideea că s-a ajuns la un acord între cele două părţi implicate. Președintele Colegiului Wheaton, Philip Graham Ryken, și-a exprimat aprecierea faţă de profesoară pentru cei 9 ani petrecuţi la colegiu în activitatea de „predare, [în activităţi în] serviciul comunităţii și activităţile de mentorare a studenţilor noștri”. Pentru a atenua din contondenţa controversei, părţile implicate au căzut de acord asupra unei „separări de drumuri” pe cale amiabilă și, pentru a demonstra acest fapt, Ryken a anunţat un serviciu de reconciliere în capelă, la care atât el, cât și Hawkins vor lua cuvântul, însă fără a răspunde la întrebări.

Opinii și reacţii

Studenţii s-au pronunţat în favoarea lui Hawkins. La fel au procedat și multe dintre cadrele didactice ale facultăţii. De exemplu, Bill Struthers, profesor de psihologie, a postat o fotografie pe Facebook în care ţine în mână un semn de carte pe care scrie: „O susţin pe Larycia”. În schimb, cunoscutul pastor Franklin Graham s-a pronunţat deschis în favoarea deciziei luate de administraţia de la Wheaton. „Vă pot spune în mod sigur că islamul și creștinismul nu se închină aceluiași Dumnezeu”, a declarat pastorul american.

Hawkins a ţinut să precizeze că nu are regrete cu privire la comentariile pe care le-a făcut. „Am solidarizat cu musulmanii deoarece și ei, ca și mine, sunt oameni ai Cărţii. Și, după cum menţionează și papa Francisc, ne închinăm aceluiași Dumnezeu.” Christianity Today a notat că Hawkins a purtat un hijab în semn de solidaritate cu musulmanii din America, după ce Donald Trump si Franklin Graham au cerut interdicţii de primire pe teritoriul SUA a imigranţilor musulmani. Ca și cum aceste reacţii au motivat-o să meargă mai departe, Hawkins și-a pus recent din nou vălul, cu ocazia Zilei Mondiale a Hijabului, scriind pe o reţea de socializare că simte că „sunt în companie bună cu surorile musulmane și nemusulmane”.

Miza controversei

Nu doar presa religioasă a fost atrasă de acest subiect. Au intrat în joc și cotidiene centrale precum Washington Post, care a găzduit articole în care a fost abordată problema. Astfel, Miroslav Volf, profesor la Yale, susţine într-un articol că „presupunerile colegiului nu au legătură cu teologia sau cu dreapta credinţă. Sunt legate de ostilitatea faţă de musulmani (…). Presupunerile școlii reflectă ura faţă de musulmani, deghizată în grija teologică pentru dreapta credinţă creştină.” Nici editorii de la Chicago Tribune nu au rămas mai prejos, evaluând reacţia celor de la Wheaton ca „bigotism… deghizat în teologie”.

Mai mult, în accepţiunea lui Volf, „musulmanii şi creştinii venerează acelaşi Dumnezeu, dar Îl înţeleg pe Dumnezeu în moduri complet diferite”. Profesorul american este conștient că principalele obiecţii care pot fi aduse sunt asociate conceptului de trinitate (un element specific creștinismului), dar, susţine Volf, cineva poate crede că Dumnezeu nu este treime şi că nu S-a întrupat, dar să vorbească totuşi despre acelaşi Dumnezeu despre care vorbesc creştinii. Dar problema nu este chiar atât de simplă precum sugerează Volf. Liderii colegiului consideră că, „deși islamul și creștinismul sunt credinţe monoteiste, noi credem că există diferenţe fundamentale între ele, inclusiv atitudinea lor faţă de Dumnezeu și relaţia Sa cu umanitatea, calea mântuirii și rugăciunile”.

Doi sau unul?

Replici la ideea unei similitudini între cele două credinţe monoteiste au venit și din alte direcţii. Pe platforma First Things, se suţine ideea că valorile și credinţele pe care musulmanii şi creştinii le au în comun nu sunt foarte profunde. La fiecare pas, acestea se distanţează. „Şi unii, şi alţii spun că Dumnezeu este Unul, dar creştinii cred că Dumnezeu este unul în Treime. Şi unii, şi alţii spun că Dumnezeu a creat lumea. Dar creştinii cred că Dumnezeu a creat lumea prin Cuvânt şi Spirit.” Mai mult decât atât, „creştinii cred că Dumnezeu are un Fiu, Coranul neagă cu vehemenţă acest lucru. Creştinii mărturisesc că Dumnezeu Şi-a trimis Fiul pe lume să trăiască într-un trup, musulmanii neagă acest fapt”, după cum neagă și ideea unui Dumnezeu crucificat.

„Musulmanii și creștinii nu se închină aceluiași Dumnezeu, dar, având în vedere complexitatea problemei, ar trebui să ne oprim din a-i demoniza pe cei care nu sunt de acord cu noi”, spune Nabeel Qureshi (scriitor creștin, convertit din islam). Scriind pe platforma fundaţiei lui Ravi Zacharias, Qureshi vede între creștinism și islam similitudini mai degrabă de ordin semantic decât de substanţă. Diferenţele nu ar trebui însă să alimenteze ura, așa cum pare că s-a conturat atmosfera în urma cazului Hawkins.

La o privire mai profundă, tensiunea de ordin teologic pare să fie gratuită. Hawkins nu lasă niciun moment impresia că are intenţia unei subminări a creștinismului. Totuși, pe fondul încercărilor de asociere a terorismului cu islamul, introducerea în dezbaterea publică a unor teme precum cea cu care s-a confruntat colegiul Wheaton are darul de a amplifica excesele. De fapt, se poate constata cu ușurinţă că toată dezbaterea se poate rezuma la două aspecte. Unul este legat de solidaritatea cu musulmanii. În această privinţă, nu au fost obiecţii faţă de gestul profesoarei de a purta hijab în semn de solidaritate cu musulmanii. Pe de altă parte, intervin acel gen de declaraţii prin care puncte de credinţă specific creștine par să fie eludate. Nu este sigur dacă aceasta a fost intenţia profesoarei americane. Reacţia dură a conducerii școlii ar putea fi interpretată mai degrabă ca o formă de ţinere la distanţă de posibile confuzii legate de asocierea dintre Dumnezeu și Allah. În actualul context, fondul dezbaterii s-ar putea să fie mai mult politic decât religios, fapt care nu face decât să ateste că atmosfera publică poate modela discursuri și atitudini care, într-un alt context, ar putea fi recepţionate diferit.