Două tinere musulmane au fost ameninţate, smucite, îmbrâncite și lovite în plină stradă, în centrul Bucureștiului, de un grup de tineri din care făceau parte și fete. Îmbrăcămintea le-a trădat religia și a stârnit furia găștii bucureștene, care s-a repezit asupra tinerelor, fără să se sfiască chiar să le smulgă vălurile de pe cap.

Incidentul descris, în cuvinte chiar prea demne, de asociaţia „Surorile musulmane” ar trebui să ne oripileze și ne acutizeze vigilenţa faţă de nedreptăţile care se petrec chiar lângă noi, pe stradă, cu atât mai mult cu cât să iei vălul purtat de o femeie musulmană în public e aproape ca și cum ai dezbrăca de fustă o femeie creștină. Femeia aceea își acoperă părul pentru că, în cultura ei, asta înseamnă să fii o femeie decentă. De când a devenit decenţa ceva detestabil?

Ignoranţa face ca, deși nu se află sub ameninţarea directă a terorismului, România să se supună, de bunăvoie, terorismului propriei inculturi. Ce au câștigat tinerii agresori? Oare sunt satisfăcuţi ca și când ar fi făcut dreptate cuiva, lovind ca niște animale două fete care nu le-au făcut nimic? Sau se simt mândri de ei că acum presa naţională vorbește despre cât de primitivi am devenit?

„În urmă cu 3 ani, astfel de cazuri erau cu totul excepţionale”, scrie în comunicatul asociaţiei islamice. „Însă numai de la începutul acestui an au fost semnalate 3 cazuri diferite de fete agresate, acesta fiind cel mai grav.” Asociaţia deplânge faptul că, prin felul în care a raportat incidentele teroriste, mass-media nu a ajutat societatea românească să distingă între musulmani și teroriști.

Poate că, vor spune unii, nu este treaba presei să educe societatea, ci doar să o informeze, publicul fiind responsabil pentru modul în care își decantează, singur, concluziile. Dar atunci cine îl va ajuta să distingă informaţia adevărată de mizeriile cu pretenţie de știri care au umplut mai ales spaţiul online? De la liderii politici așteptăm, se pare, degeaba acest lucru, iar liderii religioși n-ar strica să transmită mesaje mai puţin glaciale, dacă vor într-adevăr să facă un bine.

Ocazii pentru asumarea unei poziţii educative vor mai fi, cu siguranţă. Pentru că, dacă un lucru nu se va schimba prea curând, acela este incidenţa atentatelor teroriste. Însă dacă un lucru trebuie să nu se schimbe, acela este atitudinea noastră sub presiunea fricii.

E drept că veștile despre atacuri erodează încrederea în autorităţi și ne macină simţământul de siguranţă, însă dacă ne vom lăsa ghidaţi de frică în răspunsul nostru, atunci vom distruge chiar mai mult climatul de securitate din jur. Ne vom tăia craca de sub picioare. Violenţa nu se vindecă prin violenţă. Violenţa e o capcană. „Facem un apel”, scria asociaţia „Surorile musulmane”, „la societatea românească să nu cadă în capcana violenţei. Musulmanii condamnă aceste acte teroriste și condamnă violenţa. Musulmanii au fost primele victime ale terorismului, căci ISIS a făcut mii și mii de victime în Irak și Siria înainte de a provoca atentate în Europa. Musulmanii aflaţi pe teritoriul României sunt pașnici, mai mult de jumătate dintre ei sunt cetăţeni români, născuţi și educaţi aici. Nu ne dorim o divizare a societăţii române, ne dorim să trăim în pace.”

Un reportaj Adevărul, alcătuit de jurnalistul Cristian Delcea, documentează în imagini puternice dorinţele vechi și dorinţele noi ale comunităţii islamice din România. Sunt 40 de minute petrecute în lupta contra ignoranţei.

DISTRIBUIE: