Cum se vede, la scară globală, atacul asupra celor două fete musulmane hărţuite de o gașcă din centrul capitalei noastre?

Incidentul petrecut în București în urmă cu câteva zile a reaprins în unele cercuri discuţiile privind statutul femeii în islam și statutul femeii islamice în societatea secularizată. O opinie des întâlnită este aceea că, în societăţile islamice, femeia este tratată ca inferioară bărbatului. Acesta, în schimb, ar dispune de libertăţi mai extinse și ar avea dreptul chiar să decidă în privinţa libertăţilor femeii aflate sub tutela lui. În viziunea seculară, reglementările islamice care vizează ţinuta unei femei ar fi, în realitate, reglementări care urmăresc să asigure controlul patriarhal în societatea respectivă. Altfel spus, securizează dominaţia masculină. Despre ele însele, societăţile secularizate spun că sunt mai libertariene, că militează pentru egalitatea de drepturi între bărbaţi și femei și că, implicit, o femeie are dreptul să se îmbrace cât de descoperit consideră ea că este potrivit. Un studiu Pew Research Center relevă însă duplicitatea acestei linii de gândire, dezvăluind că numărul ţărilor care le interzic femeilor să se îmbrace într-un anumit fel din motive religioase este mai mare decât numărul ţărilor care impun femeilor un port motivat spiritual.

Cercetătorii de la Pew au analizat legislaţia a 198 de ţări din întreaga lume, aflată în vigoare în anii 2012 și 2013 – cei mai recenţi pentru care există date – și au constatat că 50 dintre aceste ţări deţineau politici care reglementează ţinuta femeii. Însă cea mai contraintuitivă constatare este că în 39 din cele 50 de ţări (78% dintre ele) exista o lege care limita abilitatea femeii de a purta o ţinută religioasă, în timp ce numai 12 (24% dintre ţări) aveau cel puţin o lege care obligă femeile să poarte o anumită vestimentaţie.

Interesant este că unele dintre ţări aveau în paralel și interdicţii de a purta veșminte motivate religios și obligaţii în acest sens. Rusia, singura ţară din Europa care are o lege potrivit căreia femeile trebuie să poarte hijab (în Cecenia), are și o lege care le interzice femeilor să poarte vălul în școlile publice (în teritoriul Stavropol), așa cum notează New York Times.

Cine discriminează mai mult: Estul sau Vestul?

Pew își însoţește statisticile cu două hărţi care, puse una lângă alta, arată un paralelism cel puţin curios. Avem pe de o parte „Estul”, care impune vestimentaţia pe criterii religioase, și pe de alta „Vestul”, care impune restricţii privind vestimentaţia pe criterii religioase.

În Est, ne-am aștepta ca un loc de frunte să îl ocupe ţările din Orientul Mijlociu. În schimb, observăm că cele mai multe ţări care obligă femeile să se îmbrace într-un anumit fel, ca urmare a religiei, sunt de fapt în regiunea Asia-Pacific: Afghanistan, Bangladesh, Brunei, Indonezia, Iran și Malaysia. În Orientul Mijlociu, găsim doar Irakul, Libia, Arabia Saudită și Sudanul. Apoi, pe lângă regiunea deja amintită din Rusia, unde femeile sunt obligate prin lege să poarte hijab, pe hartă se mai găsește doar Somalia.

Mutând însă privirea spre vest, observăm că Europa Occidentală este dominată de interdicţii privind hainele aparte motivate religios. Vorbim de 18 ţări din 45 (40%) care în 2012 și 2013 deţineau cel puţin o astfel de restricţie. Și cunoaștem cu toţii exemplul sonor al Franţei, care în 2010 a interzis acoperirea feţei în spaţiile publice de orice fel, cei care nu respectă această lege fiind pasibili de amendă sau de ore de educare cetăţenească. Pedepsele în Belgia sunt mai aspre, cei care își acoperă faţa cu o piesă vestimentară riscând chiar și 7 zile de încarcerare. Din nou, nu ne-am aștepta ca ţările din Orientul Mijlociu să se găsească pe lista celor care impun interdicţii cu privire la ţinuta motivată religios. Iată însă că în Algeria, Egipt, Israel și Oman politicile impun, cel puţin în anumite situaţii, renunţarea la veșmintele obligatorii potrivit religiei. În Algeria, angajatele statului au voie să poarte vălul islamic, chiar și niquab-ul (cel care acoperă faţa), dar nu și în contexte în care ar „complica modul în care își desfășoară sarcinile oficiale”. În Egipt, guvernul a interzis însoţitoarelor de bord care lucrează pentru compania naţională să poarte hijab (până în 2012). Forţele de securitate din Israel nu permiteau prizonierelor palestiniene să poarte hijab în timpul interogărilor. Iar Omanul le permitea femeilor să poarte văl în fotografiile oficiale, însă doar atâta timp cât acesta nu acoperea și faţa.

Cercetătorii de la Pew atrag atenţia că, deși putem privi detașat unele ţări care nu au o legislaţie restrictivă în privinţa vestimentaţiei feminine motivate religios, totuși chiar și în acele ţări femeile sunt uneori presate să se conformeze normelor locale privind îmbrăcămintea religioasă. Iar refuzul de a se conforma este pedepsit fără intermediari, prin hărţuire directă sau diverse acte de ostilitate pe care le pot comite atât indivizii, cât și organizaţiile. Un studiu recent publicat de Pew a relevat că, în anul 2013, astfel de incidente aveau loc în peste 50 de ţări. Din nou surprinzător, ţările în care femeile sunt hărţuite pentru că poartă anumite haine din motive religioase sunt mai multe (33 din 198, 17%) decât ţările în care femeile sunt hărţuite pentru că nu poartă haine potrivit unui cod religios (23 din 198, 12%). „În general”, notează Pew, „tipul de hărţuire este sincronizat cu tipul de legislaţie practicat de ţări. De exemplu, în cele 39 de ţări care restricţionează abilitatea unei femei de a purta anumite veșminte religioase, două treimi dintre incidentele de hărţuire au implicat femei care purtau astfel de haine. Și în cele 12 ţări care impuneau o formă de îmbrăcăminte religioasă, toate incidentele de hărţuire au implicat femei care au eșuat să se conformeze regulilor vestimentare.”

Europa, pe primul loc

Un alt aspect notabil este că Europa este prima regiune din lume la capitolul hărţuirea femeii din motive care ţin de vestimentaţia ei religioasă. În aproape jumătate (21 din 45) dintre ţările regiunii, s-a raportat cel puţin un incident de hărţuire. Cazurile raportate de sursele studiului sunt șocante. În Franţa, într-o suburbie a Parisului, doi bărbaţi au atacat o femeie musulmană însărcinată, lovind-o cu picioarele în burtă și încercând să îi smulgă vălul pentru a-i tăia părul. New York Times relatează că după acest incident, femeia a pierdut sarcina.

Ce concluzii putem desprinde din astfel de statistici? Mai întâi aceea că incidentul petrecut în București nu este, din nefericire, nici cel mai exotic, nici cel mai grav pe care femeile musulmane l-au avut de înfruntat din pricina religiei lor. Apoi că, deși pretind a avea valenţe civilizatoare, ţările cele mai bogate și cele mai vocale nu sunt nici pe departe cele în care femeile sunt cel mai respectate. În final, fie că li se interzice să poarte ceva, fie că li se dictează ce să poarte, femeile sunt discriminate deopotrivă în ţările cu guvern secular cum sunt discriminate și în ţările cu guvern religios islamic. Pentru statul secular, siguranţa primează faţă de libertatea religioasă. Pentru statul islamic, calitatea ascultării e cea care ocupă prima poziţie. În cele din urmă, libertatea religioasă ajunge la coada listei de priorităţi și în statele seculare, și în cele religioase, și niciunele nu recunosc acest lucru deschis.